Sa fim iarasi copii

Ce frumos era atunci cand eram mici, cat de bine era… fara griji, fara lacrimi. Durerea stiam ce e numai atunci cand ne loveam de ceva, insa nici macar nu ne gandeam atunci ca poate sa ne doara pana si inima, sa simti ca si aerul pe care il respiri iti face rau. Nu stiam ce este decat dorul de parinti atunci cand ne bagau pe usa de la gradinita. Mai tarziu aflam si ce este teama, insa nu cea de intuneric sau de Babau` ci aceea de copii, de acei copii mici, rasfatati si razgaiati (dupa cum se spunea), care incercau sa te faca sa suferi.
De la o vreme, odata cu trecerea anilor poti sa aflii mai multe insa un singur lucru iti doresti: sa fi iar copil, mereu copil! Afli tot ce nici macar nu ti-ai fi imaginat ca poate sa fie. Incepi sa iubesti, insa nu la fel ca atunci cand erai mic de iubeai pe mama si pe tata... iubesti o anumita persoana pentru care ai fi in stare sa renunti la tot, pana chiar si la viata. Dorul acum nu mai e legat de familie, ci de acea persoana... iar acel dor lasa rani adanci in suflet si obrajii uzi de la atatea lacrimi. Frica se accentueaza, insa doar frica de a nu-ti pierde sufletul, inima, care nu mai este a ta…