La multi ani!

Intr`o zi speciala ca aceasta, iti doresc din suflet ca toate visele tale sa se implineasca, sa ai parte de sanatate, liniste, intelegere, realizari pe toate planurile si multa iubire. Nu prea ma pricep la urari, dar vreau sa stii ca insemni foarte mult pentru mine, imi doresc sa iti fie bine si sa fii fericit. Ma bucur ca am avut sansa sa te intalnesc si sa te cunosc atat de bine. Pe cat de speciala este ziua asta, pe atat de special esti si tu pentru mine. La multi ani, iubitule!

Sarbatori.

     A venit iarasi Craciunul. Cu fiecare an care trece, parca sarbatorile nu mai au nimic din farmecul de altadata. Acum, mai mult ca oricand, mi`e dor de copilarie, de sentimentul pe care il aveam cand il asteptam pe Mosu`...si emotiile care ma cuprindeau la deschiderea cadourilor. Mi`e dor si de o bataie cu zapada, pe ulita, la tara..de soba fierbinte din casa bunicii si de seara colindului. Pastrez inca 'traditia' sarbatorilor petrecute in familie. Anul acesta sunt departe de casa, tooocmai la Bacau.

     Va doresc tuturor un Craciun Fericit, multa sanatate, fericire, liniste, armonie si impliniri pe toate planurile. Iar noul an sa va gaseasca alaturi de cele mai dragi persoane.

Cate ceva

Cat timp a trecut de cand nu am mai postat nimic... Parca nici nu mai stiu sa scriu. Ce ciudat... Au trecut doua luni de cand am inceput facultatea si m`am mutat in Bucuresti. Schimbarea asta nu a fost nici pe departe asa cum o asteptam, m`a facut sa imi dau seama ca oriunde as fi, tot acasa este locul in care ma simt cel mai bine. Mai am o saptamana pana la vacanta si parca trece atat de incet timpul.. Simt ca nu mai rezist aici. Nu ma asteptam sa`mi fie atat de greu. Urmeaza o perioada frumoasa, sarbatorile, pe care le voi petrece alaturi de persoane dragi mie, ceea ce cu siguranta ma va ajuta sa imi revin.

La multi ani!

Lykke Li - I Follow Rivers

Nicaieri nu`i ca acasa

E duminica seara. M`am intors in Bucuresti, dupa un weekend petrecut acasa, care a trecut atat de repede... Sunt iarasi in camera asta micuta, stau in pat cu laptopul in brate si scriu.. Ce scriu?! Nici macar eu nu stiu.. aberez. A trecut cam mult timp de cand n`am mai scris nimic, nu mai am inspiratie, parca nu mai pot exprima ceea ce simt, cum faceam candva. Ma simt singura, cu toate ca sunt inconjurata de persoane prietenoase. Nu`i locul meu aici. Credeam ca nu voi spune prea curand asta, dar... vreau acasa :(

Facultate

Au trecut doar cateva zile de cand m`am mutat la camin si deja mi`e dor de casa.. Mai am doar o zi, apoi plec. Stau intr`o camera micuta, agitatie, galagie, toata lumea vine, pleaca. Nu`mi place. In general, colegii de grupa sunt ok, profesorii par la fel, deocamdata. O sa am foarte mult de invatat, stiu asta. Dar imi place. Pe parcurs sper sa nu imi schimb parerea.

Bagaje... :(

Pe final, pun ultimele lucruri. Nu mai am timp de nimic, pot doar sa astept..si nu vreau, nu mai vreau sa ma mut din camera asta, din patul asta, de aici. Aici sunt acasa, aici ma simt in largul meu, aici imi gasesc mereu linistea. Maine dimineata plec. Am dat toata casa cu susul in jos. In urma las dezastru.O camera aproape goala. Si va fi goala pentru ca eu nu voi mai fi aici. Mi`e teama, am un sentiment de neliniste. Mi`e teama ca nu va fi deloc asa cum ma asteptam... Ramane de vazut... Astept...

M.

Post de multumire si apreciere. Pentru tine, cel care mi`ai fost alaturi neconditionat, in ultima perioada de timp, m`ai ajutat sa imi dau seama ca lumea nu s`a sfarsit si ca pot merge mai departe indiferent de situatie. Pentru tine, cel care mi`ai suportat toanele, ai pierdut noptile ascultandu`ma si incercand sa ma calmezi, cand nu mai stiam de mine, mi`ai explicat de n ori aceleasi lucruri si nu ai renuntat pana nu m`ai facut sa le inteleg. Pentru ca ai fost langa mine atunci cand toti m`au uitat, ai reusit sa ma faci sa`mi deschid sufletul si sa`ti spun tot ce ma framanta. Si ai incercat sa ma intelegi, lucru pe care nimeni nu l`a mai facut. Datorita tie am reusit sa privesc lucrurile altfel, asa cum sunt ele de fapt, nu cum ma incapatanasem eu sa le vad. De ceva timp, parca traiesc un vis. Ma simt linistita, calma, relaxata, am zambetul pe buze si mi`am recapatat acea privire pe care nu o mai avusesem de foarte mult timp.. Ai trecut de respingeri, ziduri groase, usi inchise, si in final ai reusit sa`mi intri in suflet. Tot din suflet iti multumesc pentru tot ce ai facut si faci pentru mine, sunt lucruri marunte, dar semnificative. As vrea sa stii ca esti o persoana speciala in viata mea. Apreciez sinceritatea de care dai dovada de fiecare data cand te nemultumeste ceva, nu mult spun lucrurilor pe nume. Imi place ca ma certi atunci cand gresesc, dar o faci intr`un mod placut. Tot datorita tie am inceput sa imi recapat increderea in mine, ambitia si orgoliul, lucruri esentiale la care am renuntat mult prea usor. Cu toate ca la inceput mi s`au spus numai lucruri urate despre tine, tocmai asta m`a facut sa imi doresc sa te cunosc si sa vad cum esti, de fapt. Ma bucur mult ca am avut norocul sa te intalnesc. Imi place ca, inainte de toate, imi esti cel mai bun prieten. Si nu`mi doresc sa te pierd. Nu prea stiu sa spun in cuvinte tot ceea ce simt. Si poate ca nici nu as vrea. Tot ce`mi doresc este ca tu sa simti. Inca o data, iti multumesc.

A inceput scoala

Astazi, pentru prima data, lipsesc de la prima zi de scoala. Astazi nu m`am revazut cu colegii, nu am povestit peripetii din vacanta, nu m`am inghesuit pe portile liceului, apoi pe usa de la intrarea in clasa pentru a`mi ocupa banca preferata, nu am revazut persoanele de care mi`era dor, nu am baut cafeaua de dimineata alaturi de ei... Astazi am stat acasa, uitandu`ma pe fereastra cum copiii mergeau, unii catre scoala, altii catre liceu, toti cu buchete de flori in maini si zambete pe buze. M`am simtit ciudat. Parca lipseste o parte din mine, ceva ce nu voi mai avea niciodata.Si acel ceva este lasat acolo, in locul unde mi`am petrecut ultimii 4 ani. Si fara urma de indoiala, pot spune ca au fost cei mai frumosi. Mai am trei saptamani pana incep facultatea. Pana atunci, vreau sa profit din plin de ultimele zile de vacanta, ultimele zile aici, acasa, alaturi de parinti si prieteni vechi. In scurt timp schimb totul, casa, colegi, oras. O iau ca pe o rovocare de care voi trece cu capul sus. Ma voi acomoda.
Le urez tuturor mult succes in noul an scolar, in special celor care au inceput clasa a 12`a. Va fi un an greu, dar de neuitat.

Eli - Hey

"Inima mea plange si nu vreau sa vada
Nu vreau sa vada pentru ca nu intelege
Cum a trecut timpul si mie tot nu-mi trece
Pot trece peste o rana sau o palma
Dar sentimentele sunt cea mai dura arma"

"Eram la liceu si era dimineata
Desi nu esti aici te am in fata."

"Aveam un vis, cand ai plecat s-a stins
Acum cand inchid ploapele sunt in abis
Eram in paradis, ma ridicai de pe sol
Acum stau pe pamant cu sufletul gol."

"Te vad,te simt,tip tare,ma mint
Am incercat sa te ating,acum incerc sa te prind
Colind strazi prin care ne plimbam
Pe care ne tineam de mana si promiteam
Eu ce zic acum simt pe bune
Ma simt de parca am pierdut ce am avut mai scump pe lume."

"Vad blocurile toate locurile
Toate cladirile imi trezesc amintirile
Nu mai esti la liceu,nu mai e dimineata
Nu te tin de mana
Dar te am ïn fata"

La multi ani!

Pentru ca astazi este Sfantul Alexandru, vreau sa urez "La multi ani!" tuturor celor care poarta acest frumos nume. In mod special, as vrea sa urez unei persoane la fel de speciale in viata mea. Sa aiba parte de multa fericire si iubire. La multi ani!

Sfarsit de vara

30 August. Mai este doar o o singura zi.. Si s`a mai dus o vara... Toamna este un anotimp frumos, dar parca mai trist. Peste o luna plec de langa ai mei si din camera de care ma leaga atatea momente frumoase, ma mut in Bucuresti. Pana acum parca abea asteptam momentul, dar cu cat se apropie, cu atat as vrea sa il indepartez, sa opresc timpul in loc, sa fug in trecut. O sa`mi fie greu, sunt constienta de asta. Dar asta este rostul vietii, trebuie sa merg mai departe. Orice inceput e greu, sper doar ca voi reusi sa trec peste cat mai usor si repede. Tot peste o luna incep si facultatea. Oameni noi, colegi noi, prieteni noi...totul nou. O noua viata. Sper ca va fi bine.

La multi ani, blogule!

Ehee, iata ca a trecut fix un an de la prima postare pe acest blog. Blog pentru care la inceput nu am dat asa mare importanta, dar care, treptat, a inceput sa faca parte din viata si activitatea mea. A devenit mai mult decat un spatiu pe net, a fost un jurnal unde am scris aproape tot ce am avut pe suflet si ce am simtit ca trebuie spus cumva, si unde voi continua sa scriu. Cu toate ca multi nu sunt de acord si au impresia ca este o pierdere de timp, pentru mine inseamna destul de mult incat sa nu renunt la el. Inca o data, la multi ani! :D

Azi

Astazi m`am trezit cu soarele de mana, cu zambetul pe buze si o pofta de viata cum nu am mai avut de mult timp. Astazi sunt bine dispusa, de astazi vreau sa uit de tot si toate, vreau sa ma bucur din plin de putinele zile de vara care au mai ramas. O sa ofer cate un zambet fiecarei persoane cu care`mi intersectez privirea. Asa sunt eu, vesela si plina de energie. Asa eram... dar in ultima vreme am cam uitat. Am lasat pe altii sa`mi influenteze viata si am ajuns in punctul in care nu mai am nimic, nici de pierdut, nici de castigat. Renunt la tot si o iau de la capat. Inca pot.

No title

Acum mai bine de un an am pus punct unei relatii de aproape 3 ani. De atunci, totul s`a schimbat. Din pacate pentru mine, in rau. M`am inchis in mine, nu am vrut sa vorbesc cu nimeni despre problemele care ma framantau, m`am indepartat de toti si am crezut ca sunt in stare sa depasesc singura totul. Eh, nu a fost chiar asa cum mi`as fi dorit. Si m`am trezit la un moment dat singura, fara niciun prieten. Era doar vina mea, trebuia sa suport consecintele comportamentului meu. Mi`a fost greu, foarte greu. Am cazut in depresie, nu stiam ce se intampla cu mine. A fost o perioada critica. Ma simteam din ce in ce mai rau, nu aveam pe nimeni. Pe toti cei care au vrut sa ma ajute candva, i`am indepartat. Si atunci, mai mult ca oricand, aveam nevoie de ei. Inca o data m`am ambitionat si am vrut sa ma ridic de pe fundul prapastiei, tot singura. Si cu multa rabdare, am reusit.

Nu sunt departe zilele in care stateam inchisa in casa, doar privind poze vechi si retraind momente frumoase. Inca ma doare, inca mi`e dor... Dar am invatat ca toate lucrurile au rostul lor, si oricat as vrea, nu ma pot impotrivi. Am invatat si ca lumea nu se opreste in loc pentru suferinta mea. Am un gol imens in suflet, dar nu ma mai plang. Asa a fost sa fie. 

Incomplete

Sunt fericita. Si implinita. Am luat bacul, am intrat la facultatea pe care mi`am dorit`o, la buget. Imi place in vacanta, sunt relaxata, linistita. Dar simt ca lipseste ceva. Multi mi`ar spune ca am obtinut tot, de ce ma plang?! Dar lipseste esentialul, cel din inima mea..Nu ma asteptam ca impactul revederii sa fie atat de puternic. Cum nu ma asteptam nici ca lucrurile sa decurga asa. Sunt constienta ca raul mi`l fac singura, cu mana mea. Pentru cateva clipe de fericire, platesc apoi inzecit, cu lacrimi si suferinta. Dar clipele alea sunt de neegalat. Si nu`mi pare rau de nimic. Am sufletul rupt in mii de bucatele. Uneori ma intreb, oare cum de mai rezist asa?! Ma ambitionez sa cred ca va fi bine si merg mai departe! O spun cu inima, caci mintea ar spune altceva.

Relaxare

Oficial, am intrat in vacanta. Si tot oficial, sunt studenta la kinetoterapie. Nici nu am avut timp sa realizez ca de`acum nu mai am niciun stres, ca o sa ma trezesc linistita dimineata, ca a venit in sfarsit vacanta mult asteptata. Privind in urma, nici nu stiu cand a trecut clasa a 12-a, apoi bacul si admiterea la facultate. Cum cred ca am mai spus, la admitere am avut de dat o proba sportiva - eliminatorie si o proba scrisa la romana si biologie, Rezultatele au fost peste asteptarile mele, dar mi`au dat mai multa incredere in mine. La proba sportiva am luat 9.65 iar la cea scrisa, 9.70. Nota de admitere 9.68. Nu mica mi`a fost mirarea cand am vazut ca am a 4-a medie pe facultate. De fapt, pe toata universitatea. Ma bucur ca am reusit tot ce mi`am propus, cu toate ca uneori simteam ca ma prabusesc. Ma simt atat de bine cand ii vad pe ai mei multumiti si mandrii de mine. Este un sentiment foarte placut. Mai am doua luni de vacanta de care vreau sa profit din plin, sa ma distrez si sa uit de toate lucrurile rele.

Antonia - Marionette

Daca nu Bucuresti, poate Bacau

Da, m`am hotarat sa ma inscriu si la Bacau, la facultatea de kinetoterapie. Cineva mi`a spus ca sunt nebuna. Dar mie chiar incepe sa`mi placa ideea. Cu toate ca o sa fiu foarte departe de casa, departe de persoane cunoscute, ma voi acomoda. Trebuie! Partea buna este ca dupa primul semestru sau primul an, ma voi transfera in Bucuresti. Si inca o parte buna este ca acolo perioada de inscriere este mult mai mare si pot depune dosarul dupa ce aflu rezultatele finale la prima, sa nu fac drumuri inutile. Totusi...sper sa nu se ajunga acolo si sa intru la Bucuresti. Doamne`ajuta!

Asa`i la noi!

Astazi am mers si eu ca toata lumea care a luat bacul, sa`mi depun dosare la facultatile unde as vrea sa studiez in continuare. M`am trezit de dimineata, cu noaptea`n cap chiar, sa le pot face pe toate intr`o singura zi. Ca vorba aia, cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Eh, asa am ajuns si eu departe... Am ajuns in frumoasa noastra capitala cam pe la ora 8 si am mers direct la A.S.E. In conditiile in care cei de acolo deschideau la 9, am zis totusi sa merg mai devreme sa ocup loc in fata, stiind ca ieri a fost omor (la propriu si la figurat). Si cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am ajuns acolo si`am gasit o mare gramada de oameni. Cand zic mare, chiar mare e. Pe putin 200-300 de persoane, numai la litera A si B. Am incercat sa gasesc o persoana care sa imi ofere o informatie, dar in zadar. Toti se impingeau si se calcau in picioare, de parca nu mai apucau o bucatica de aur moca.
Buun, am renuntat sa stau la imensa coada si am plecat spre U.N.E.F.S. Si ce`am gasit acolo, frate, este incomparabil cu ce era la A.S.E. Organizare. Si civilizatie, mai ales. Desi erau multi elevi la inscriere, am terminat foarte repede cu dosarul, apoi am facut vizita medicala si gata. Am plecat la Politehnica, sa`mi depun si acolo dosar. Iarasi, am dat de oameni destul de amabili, care m`au ajutat cu completatul formularelor (sau ce erau alea) si ce mai era nevoie. Intre timp, am sunat la A.S.E sa intreb pana la ce ora au program, pt ca cineva imi spusese ca vor sta mai mult decat este scris. A raspuns o cucoana destul de draguta, care mi`a spus sa merg dupa ora 13, pentru ca intre orele 11-13 au pauza, iar apoi este destul timp. Bineinteles ca nu mi`a spus si ca programul se termina la ora 14.
Plec de la Poli si ma indrept catre zona in care parcasem masina. Ajungand acolo, ce constat? Masina nu mai era! Primul lucru care l`am facut a fost sa ma uit la tata si sa incep sa rad, crezand ca am gresit locul. Apoi, invartindu`ne de 2-3 ori pe acolo, a inceput sa se ingroase gluma. Masina chiar disparuse. Unde? Habar nu aveam. Primul lucru care l`am facut a fost sa sunam la 112. I`am spus doamnei care a raspuns ca ne`a fost furata masina. Sau ridicata, nici noi nu stiam. La care ea intreaba sec: "Si ce vreti sa facem noi?" Pai cum femeie ce sa faci?! Da`mi o informatie ceva, unde ma duc, pe cine intreb de masina.Ca d`aia sunteti platiti. Si doar nu a luat`o un OZN. Cu chiu, cu vai, ne`a dat un numar scurt, care timp de jumatate de ora a fost numai ocupat. Si cand in sfarsit suna, nu raspundea nimeni. Intr`un final am aflat ca a fost ridicata pentru ca a fost parcata intr`un loc unde era interzis acest lucru (asa zic ei, dar acolo nu era niciun indicator care sa arate asa ceva). Ma rog, n`aveam cu cine sa ne certam. Noroc cu un baiat care era acolo si care ne`a dus pe la iesire din oras sa o recuperam. El, saracu`, era patit, d`aia stia despre ce e vorba. Acolo am dat numai de oameni de 2m inaltime si 150 kg, cu care nici daca vroiai, nu aveai curaj sa te certi :)). Toate bune (ironic, bineinteles) pana la momentul in care a trebuit sa platim. Nu mult, doar 700 lei. Cand am vazut, sa mor si`alta nu. Dar n`aveam de ales. Singurul lucru care ni s`a spus, peste tot, a fost: "Daca nu va convine situatia, va rugam sa mergeti la Judecatoria Sectorului 6 in termen de 30 zile, ne dati in judecata si gata". Ce dragut, nu?
... Si la A.S.E nici macar n`am mai ajuns...

A trecut!

Nici nu stiu sa exprim in cuvinte linistea si fericirea de acum. Am scapat de bacul care mi`a mancat noptile si nervii in ultimele luni. Gata, s`a terminat. Si cel mai important, s`a terminat cu bine. Sunt foarte multumita de rezultat, cu atat mai mult cu cat am vazut ce s`a intamplat la liceul meu si in toata tara, unde au picat in masa. Acum mai am la dispozitie doua saptamani sa ma pregatesc pentru admiterea la facultate, de care sper sa trec la fel de bine.

Inca una si gata!

Am scapat si de proba la matematica. Dupa parerea mea, cea mai grea. Ma simt foarte obosita si fara chef de viata. Ma pun sa dorm cateva ore, ca apoi sa reiau activitatea din ultimul timp - invatatul. Mai sunt doar cateva zile pana la afisarea rezultatelor, sper ca totul va fi bine.

S`a mai dus una. Au rams doua

Azi am avut prima proba scrisa la BAC - Limba si literatura romana. Emotii mari, stresul si mai mare. Subiectele..hmm, mi s`au parut destul de grele, nu erau accesibile oricui, cum ne asteptam. Pun subiectele aici, pt cine e curios.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Se dă următorul text:
Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuală despărţire; asemenea gânduri, cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiinţă. Dar bănuia că viaţa aceasta, trăită împreună clipă de clipă, miracolul acela, a două făpturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. Îşi dădea seama, zărindu-mă uneori în faţa raftului cu cărţi, că în curând mă va cuprinde vechea mea patimă, şi că atunci munca mă va fura de lângă ea ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de creaţie, de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin -despărţirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale - dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.
Câteodată îşi spunea că e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să muncească şi mai ales un artist nu are dreptul să-şi îngroape talentul într-o dragoste fericită. şi pentru fiinţa ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. DAr întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nicmic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului... 
(Mircea Eliade, Nuntă în cer)

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: despărţire, patimă.
2. EXplică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...
3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină substantivul gând.
4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat.
5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al creaţiei.
6. Notează două motive literare din textul dat.
7. Prezintă semnificaţia unei figuri de stil din textul dat.
8. Menţionează două trăsături ale genului epic, ilustrându-le cu exemple din text.
9. Comentează, în şase-zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: "DAr întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nicmic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului... "

SUBIECTUL II-lea (30 de puncte)

Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 de rânduri despre cunoaşterea de sine, pornind de la ideile sugerate de afirmaţia lui Nichita Stănescu:
A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă.

În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 8 puncte
- să redactezi conţinutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 16 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie)şi limita de spaţiu indicată. 6 puncte 

Atenţie! Formulările de tipul Sunt/ nu sunt de acord cu afirmaţia... / Autorul are dreptate când afirmă că.../ Afirmaţia autorului este corectă..., neînsoţite de enunţarea propriei opinii, nu se consideră ipoteză.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Redactează un eseu de două-trei pagini, despre particularităţile de construcţie a personajului dintr-un text dramatic studiat, aparţinând unuia dintre autorii canonici: I.L. Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
-susţinerea unei opinii despre modul în care se reflectă tema textului dramatic în construcţia personajului ales; 
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales prin raportare la conflictul/conflictele textului dramatic;
- relevarea unei trăsături dominante a personajului, ilustrate prin două episoade/ secvenţe dramatice semnificative/citate comentate;
- ilustrarea a patru elemente de structură şi compoziţie ale textului dramatic ales, semnificative pentru tipologia personajului (acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, indicaţii scenice, tehnici specifice, limbaj, final etc.)

Notă!
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.
Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper).
Pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris - 3 puncte; abilităţi de analiza şi argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuaţia - 2 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct; incadrarea in limita de spaţiu indicată - 1 punct)
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum două pagini şi să dezvolte subiectul propus.

Doua s`au dus. Mai sunt trei

Si a mai trecut inca una. Ieri am avut proba scrisa la limba engleza, iar azi, proba orala. Deocamdata totul e bine, dar greul incepe de luni. Mai e atat de putin... dar astept cu nerabdare sa treaca, pentru ca nu mai rezist asa :(

Dezamagita de mine

Sunt persoane care apar pentru scurta vreme, apoi dispar, dar isi pun amprenta asupra mea.  Sunt persoane pe care am impresia ca le iubesc (da, doar am impresia. pt ca senzatia asta mi`o lasa ele, mie). Sunt persoane de care ma atasez usor.. si sunt persoane care se ataseaza de mine la fel de usor. Cu totul altele, mereu. Sunt persoane care reusesc sa ma impresioneze intr`un mod foarte placut, foarte usor. Dar la fel de usor ma dezamagesc. Singura persoana de care nu as fi vrut sa fiu dezamagita vreodata sunt eu. Si acum... sunt dezamagita de mine (ca sa ma leg si de titlu - care nu prea are legatura cu ce aberez eu pe aici). Si da, sunt dezamagita. Da` rau de tot. Pentru ca nu mai am ambitie si orgoliu. DELOC. Niciodata nu reusesc sa ma pun pe primul loc in viata mea. Intotdeauna se gaseste cineva care sa fie prioritar, pe care sa vreau sa`l ajut sau sa`l fac fericit. Dar eu? La mine se gandeste cineva asa? Nuu... Am renuntat la mult prea multe. Ca in final sa ma aleg cu ...nimic. Si nu ma invat minte o data.
Sunt si persoane care si`au batut joc si m`au dezamagit. Rau. Dar care raman acolo, cuibarite in sufletul meu. Si ma incapatanez sa le pastrez, orice ar fi. Sunt persoane care au mare influenta asupra mea. Unii pozitiva, altii negativa. Nu refuz nimic, le accept pe toate. Sunt persoane care`mi fac rau. Dar pe care le iubesc. Mult.

[Q3] Poti iubi doua persoane in acelasi timp?

Mi`e dor...

Melodia asta mi`aduce aminte de cineva drag... Ma trec fiori de fiecare data cand o ascult... Si`acum, mai mult ca oricand... Mi`e dor de vremurile de`demult...

:X

Happy birthday, my brother!

You have a special place in my heart. Love you, brother!

Una s`a dus. Mai sunt patru

Astazi am avut prima proba a examenului de bacalaureat - limba romana, oral. Privind in urma, pot spune ca a fost usor, dar numai eu stiu cat de greu au trecut ultimele doua zile (mai ales ultimele doua nopti, in care nu am dormit 2 ore adunate). M`am mai linistit putin, acum urmeaza proba orala la limba engleza, care va fi peste doua saptamani. Saptamani in care trebuie sa invat cat pot de mult, mai ales pentru probele scrise. Sper ca totul va fi bine.

Final :(

Ieri am avut ultima zi de liceu, ultimul clopotel. O zi plina de amintiri placute, emotii, lacrimi.Seara am avut banchetul. Acum, cand totul s`a terminat, simt ca ceva din mine lipseste, simt un gol in suflet si un sentiment de regret. Sunt trista, iar ochii sunt plini de lacrimi. O sa`mi lipsiti foarte mult :(:(

Sunday morning

Este cu mult trecut de ora diminetii si eu sunt inca in pat. Incerc sa ma adun si sa`ncep o noua zi cu zambetul pe buze. Numai ca astazi ma simt obosita, mult prea obosita. Si zambetul se ambitioneaza sa nu apara pe chipul meu. Am langa mine o oglinda in care ma uit des. Sunt urata, palida, trista, am privirea pierduta si ochii aproape inlacrimati. Imediat cum m`am trezit, gandul mi`a zburat la tine. Iar. Si iar. De fapt mint, erai in gandul meu de cand am adormit. Sau mai bine spus, esti mereu in mintea mea. Dar mereu, mereu. Te`ai cuibarit acolo si oricat de mult mi`as dori si as incerca sa te scot, nu reusesc. Stii ca sunt momente in care pur si simplu nu te mai suport? Pentru ca esti mult prea aproape de mine. Dar totusi..atat de departe. Ai observat stralucirea de pe chipul meu, atunci cand te vad? Nu, tu nu vezi si nici nu stii nimic. Dar poate ca`i mai bine asa. Muuult mai bine. ... Stii ce? Uneori imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata. Sa nu fi facut parte din viata mea in niciun fel. Poate altfel ar fi stat lucrurile. Dar imi revin repede. Oricum ar fi, timpul nu se intoarce. Am facut greseli pe care mi le asum, pentru ca nu le pot schimba. Si nici nu as vrea sa le schimb.

Simulare

Astazi am avut simulare la facultatea pe care doresc sa o urmez, si anume Kinetoterapie. Am avut proba sportiva eliminatorie + proba scrisa la romana si biologie. Am plecat de acasa neincrezatoare, dar rezultatele s`au dovedit a fi peste asteptari. Sunt mai optimista acum si la admitere sper sa iau un punctaj mult mai mare.

Pleaca!

De ce ai aparut in viata mea sa`mi ravasesti gandurile, mintile, starile si tot? De ce tocmai acum? Ma tulburi... ma faci sa nu mai stiu de mine... Acum, cand am nevoie de liniste... Vreau sa pleci, sa te stiu departe, acolo de unde ai venit. Sau oriunde, numai aici nu. Sau...mai bine te vreau aproape. Mult mai aproape decat esti. Si stiu ca tu imi poti da linistea aia pe care o caut. Si stiu ca tu ma poti face sa vad lucrurile mai usor. Dar nu. Mai bine pleaca! NU esti pt mine. Nu vreau sa`mi ascult inima...

Stres

Nu mai suport. M`am saturat de invatat, de pregatiri, proiecte, teme, de toooot. Mai e atat de putin si eu simt ca ma prabusesc, nu mai fac fatza... Parca nu am timp de nimic, ma simt din ce in ce mai rau, ma apuca teama si multe alte sentimente ciudate. De blog am cam uitat in ultima perioada, ca de multe alte lucruri. Vreau sa scap...

Schimbare de plan?!

De cand ma stiu, singurul oras in care ma vedeam la facultate, apoi lucrand, locuind, era Bucuresti. De ceva timp insa, am inceput sa ma tot ganesc si la alte posibilitati. Am auzit foarte multe pareri, pro si contra. Un alt oras in care as putea studia ar fi Craiova. Sunt tare nehotarata, nu stiu ce sa fac. Un avantaj pe care il are Bucurestiul este ca acolo cunosc foarte multe persoane si mi`ar fi mult mai usor sa ma acomodez, pe cand in Craiova nu cunosc pe nimeni. Acum, cand mai e atat de putin...trebuie sa ma gandesc foarte bine, ca apoi sa nu`mi para rau.
Astept cateva pareri si din partea voastra. 

Leapsa

I: Cand am inceput sa scriu? 
R: Pai.. intr`o perioada mai grea a vietii mele.


I: Ce ma motiveaza sa scriu pe blog? 
R: Uneori, dorinta de exprimare. Alteori, doar pura placere.


I: Cum reactionez la comentarii negative?
R: Nu ma deranjeaza, chiar deloc. Pot spune ca ma motiveaza. 


I: Care a fost ideea initiala de la care am pornit?
R: Idee? Nu cred ca a fost vreuna. Mi`am dorit un loc doar al meu, unde sa`mi pot asterne gandurile, sa`mi spun parerile si sa ma descarc. 


I: Ce fel de linkuri tin in blogroll?
R: Blogurile pe care le citesc.


I: Cum m-a schimbat pe mine blogul?
R: Nu m`a schimbat.  Doar mi`a dat putin mai multa incredere in mine.


I: Ce asteptari am de la blogul meu si ce asteptari am eu de la cititorii/vizitatorii mei?
R: Mi`as dori ca blogul asta sa existe muuult timp, sa fie in continuare micul meu jurnal online. Pot spune ca m`am atasat de el si daca as renunta, e ca si cum as pierde o particica din mine. Iar de la cei care ma citesc, as vrea doar sa`mi respecte deciziile si sa nu ma judece pentru anumite fapte. Nu sunt in locul meu, deci, nu simt ceea ce simt eu. Sfaturile sunt intotdeauna binevenite, la fel si criticile. Decizia finala imi apartine oricum mie. 


De la Merisor

La multi ani, tata!

Astazi este ziua tatalui meu. (de fapt a fost, ca este aproape sfarsita). Astazi am fost draguta si am incercat sa nu`l mai tachinez sau supar cu ceva. :D Ii doresc sa aiba parte de multa sanatate, pentru ca este cea mai importanta. Restul, se obtin. Vreau sa stie ca il iubesc enorm si apreciez fiecare sacrificiu pe care l`a facut pentru mine, fiecare vorba buna si fiecare sfat pe care mi l`a dat. Voi face tot posibilul sa nu il dezamagesc, vreau sa fie mandru de mine. Inainte sa imi fie parinte, imi este prieten. Cel mai bun prieten. La multi ani!

Dilema

Se spune ca toate sunt trecatoare.

La fel se intampla si cu iubirea?

...

Se apropie finalul...

De cateva zile tot stau si ma gandesc si parca nu realizez cat de putin mai e pana la BAC... :( Termin clasa a 12`a... A trecut atat de repede timpul... Parca mai ieri paseam pentru prima data pe poarta liceului, cu teama si curiozitatea unui copil, intr`o lume noua, colegi noi, experiente noi... Au trecut aproape 4 ani care, cu siguranta vor ramane printre cei mai frumosi din viata. Pana acum ceva timp imi doream sa termin mai repede liceul, sa scap de stres, de invatat..dar acum, cand mai e atat de putin, incepe sa`mi para rau. Ma cuprinde un sentiment ciudat. Cu toate ca sunt multi colegi cu care nu am avut prea mari tangente, nu am iesit prea des si nici nu am fost apropiati, stiu ca le voi duce dorul. Imi vor lipsi, chiar daca acum prezenta lor imi este oarecum indiferenta. Mai sunt doar 2 luni de liceu...sunt foarte aproape de final, un final care sper sa`mi aduca rezultatele pe care le doresc si sa`mi deschida usa spre o noua viata. Pe langa toate astea, apare si teama. Mi`e teama de acest sfarsit, stiu ca`mi va parea foarte rau si stiu ca anii de liceu nu`i voi mai avea niciodata. Vor ramane doar amintirile frumoase. Sper ca voi tine legatura cu colegii si ca peste ani ne vom revedea sa depanam amintiri de neuitat. Imi pare rau...

Semnificatia numelui

Pentru ca mereu sunt curioasa de cate ceva, astazi m`am gandit sa descopar semnificatia numelui meu. De fapt, prenumelui. Am dat un search pe amicu` Google si iata ce am gasit:


ALINA - originea numelui este "Adal" ("nobil" in germana veche).
Purtatoarea acestui prenume vrea sa ii inteleaga si sa ii ajute pe ceilalti si are o fire prietenoasa, sociabila, incantatoare. Se lasa, insa, prea usor influentata de ceilalti si poate fi insensibila, indepartandu-i astfel pe cei din jur.
Desi isi face cu usurinta noi cunostinte si pare placuta si concilianta in conversatii, poate deveni inflexibila si autoritara, daca lucrurile sunt impinse prea departe. Ceilalti stiu ca nu i se poate dicta ce sa faca si ca rareori se razgandeste, o data ce a luat o decizie. Prefera situatiile care ii lasa, cat de cat, libertate, si e reticenta cand vine vorba sa-si asume responsabilitati sau un volum de munca prea solicitant.


Cum nu multi stiu, al doilea prenume al meu este Adriana. 


ADRIANA - nume latin care isi are originea in Hadrianus, insemnand de la Hadria, acesta din urma fiind numele unei localitati din Imperiul Roman…
Prenumele Adriana predispune la capacitatea de a intelege oamenii cu care vine in contact si a da egala atentie unor puncte de vedere diferite, chiar opuse. Pentru ca ii displace sa asiste la conflicte sau la suferinta cuiva, are tendinta de a le aplana, doar de dragul armoniei. Totusi, acest talent de pacificator ii poate provoca lui insusi suferinta , caci, pe de o parte, se baga in chestiuni care nu il privesc, iar pe de alta parte adesea beligerantii il fac pe el vinovat de starea de tensiune. Caracter prietenos si amabil, poate imbratisa profesii in care talentul sau de a media sa fie pus in valoare. 


Oare mi se potrivesc?

Copil Tampit

Va mai aduceti aminte de Copil Tampit? (click aici) Ei bine, acum cateva zile m`a vizitat. A fost ceva neasteptat, m`a luat prin surprindere deoarece credeam ca nu va mai aparea curand. Am stat de vorba la un pahar de suc (cola/pepsi bineinteles, doar avem aceleasi gusturi). Alaturi de el, m`am simtit iarasi in largul meu, i`am povestit tot ce aveam pe suflet, m`a ascultat si mi`a dat sfaturi bune de urmat. Inainte sa plece, mi`a lasat o doza de optimism. El are multe, eu niciuna. A fost o vizita scurta, dar mi`a promis ca se intoarce curand. 

E primavara!

In sfarsit natura incepe sa se trezeasca la viata. Dupa o iarna luuuuuuuuunga (sau cel putin asa mi s`a parut mie), primavara isi face simtita prezenta. Si pentru ca ghiocelul este unul din simbolurile acestui anotimp, mi`am umplut camera cu astfel de flori. 

Va doresc tuturor sa aveti o primavara frumoasa, incercati sa fiti mai buni, mai intelegatori, mai iubitori. Lasati soarele sa va patrunda in suflet. 

Regret

[Hraneste`ti orgoliul si cu acest post!]


Ar apune soarele in mine daca as indrazni sa recunosc inca odata asta. Il iubesc atat..
Nu mai pot gandi astfel de prostii, trebuie sa imi revin si sa privesc in realitate, sa imi revin din gandurile mele ce nu mai au acum nici un sens. E atat de tarziu, si cu cat mai trece o secunda devine si mai imposibil, iar cu cat imposibilul creste imi dau seama ca e tot mai tarziu.
Se cutremura in mine amintirea sa, o imagine difuza ce imi mai fulgera mintea si imi strabate intregul corp, nici macar nu mai tin minte tot, il vad pal..oare de ce? Probabil pentru ca in ziua de azi refuz sa il mai privesc, inchid ochii la fiecare persoana care imi aduce aminte de el. Si din fiecare iubesc partea sa, ochii imi sunt insetati de dor, l`ar cauta in orice colt daca le`as permite sa fie deschisi. Dar nu, eu ii condamn la tulburatorul intuneric.
Si ma zbat fara lumina, pendulez intre imaginatie si realitate, totul a decazut in haos, tot ce era normal a devenit interzis si toata nebunia o percep ca a fi ceva normal. Caderea mea in aceasta usoara nebunie s`a facut de`a lungul timpului, in atatea zile departe de el. Am putut trai atata timp fara aceasta prezenta, nici macar nu stiam ce e singuratatea sau ce insemna a avea pe cineva alaturi. Acum de ce acest lucru devine insuportabil, de ce am permis sa imi intre in sange aceasta persoana si am ales sa fiu dependenta de parfumul lui? Dulcele sau parfum ce il simteam chiar si atunci cand era departe de mine, atat de usor mi se imprima in piele si il absorbeam cu pofta cu fiecare por, nu era adiere de vant care sa nu ma faca sa inchid ochii si sa il simt. Si inca il simt, e peste tot...
Poate ca e o obsesie, o dorinta de a recupera ceea ce am pierdut odata. Totusi, nu ti`as face rau pentru a`mi corecta eu greselile. Fericita as fi numai simtindu`te fericit. O cruda`mi apsare si nelinsite inlatur`o tu caci imi detii puterea. Tanjesc dupa o mangaiere si as muri intr`un ultim sarut..caci viata ar putea sa imi curga iar prin vene.
Te venerez in durerea mea si mi se pare ca esti ultima sansa de scapare din aceste lanturi in care m`ai inrobit. De ce a fost atata lume care sa ne desparta, dar mai ales de ce nu am continuat sa luptam, de ce ai renuntat la aceasta lupta pentru fericire si ai ales o alta cale?
Scapare nu as gasi in alta parte, nici macar nu caut, dar ma arunc in orice val ce mi se pare speranta. Si ma oblig sa il ador, poate asa voi putea sa imi iau zborul din colivia ruginita in care ma aflu. Nu mai pot merge pe aceleasi carari si calca pe spinii ce imi adancesc ranile tot mai mult, orice poarta vad, sper scapare, mi se inchide in fata`mi cand mai am de facut doar un pas.

E prea mult. Trebuie sa imi uit acest gand, trebuie sa ingrop amintirile ramase si peste acea tarana a sufletului meu sa zidesc o alta viata care sa imi audca mai multa satisfactie. Am sa uit tot, chiar daca acum nu pot, pentru ca stiu ca timpul vindeca multe chiar de ar fi insasi viata. Am sa doresc sa fiu vindecata, sa mi se dea aripi pentru a zbura din propria temnita. Am sa imi uit durerea si am sa o uit undeva in mine, intr`o margine de suflet pentru a putea lacrimile sa se prelinga in necunoscut si sa devina uitate.

Pentru tine, mama!

Nici nu stiu cum sa incep, nu stiu ce sa`ti zic si cum sa`ti zic...Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a`ti multumi. Ti`as spune ca te iubesc, insa stii deja. Ti`as spune ca esti tot ce am mai bun pe lumea asta, insa cuvintele sunt de prisos pentru ca tu stii tot. Stiu ca poate, cateodata, te`am suparat, insa nu a fost niciodata intentionat. Stiu ca nu te`am ascultat mereu spunand ca stiu eu ce fac, ma pot descurca de una singura, insa tu m`ai iertat de fiecare data. Stiu ca poate, cateodata, nu am fost fiica care ti`ai dorit`o, poate ca am fost prea rebela sau prea cuminte, insa sunt aici pentru a te iubi neconditionat, pentru ca numai tu mi`ai stiut necazurile si fericirile, numai tu m`ai ferit de tot ce e mai rau si mi`ai oferit tot ce e mai bun. Mi`ai oferit trup din trupul tau, ore din viata ta si cel mai important lucru este ca mi`ai oferit dragostea. Poate ca multi ar vrea sa fie in locul meu acum, insa nu te`as schimba pentru nimic in lume. Doar tu poti sa stii cat de greu mi`ar fi fost fara tine, fara sa`ti aud cantecul de leagan, fara sa ma bucur de mangaierile tale, fara sa`ti vad chipul angelic. Stii ca nu as putea trai departe de tine deoarece tu esti cea care ma alimenteaza in fiecare zi cu energie si cu pofta de viata. Esti centrul universului meu, fara tine nimic nu ar mai avea rost si nu imi ramane decat sa iti multumesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci pentru mine. Te iubesc pentru ca existi, te iubesc pentru ca esti mereu aici pentru mine, te iubesc pentru ce esti, te iubesc pentru ca mi`ai dat viata, te iubesc pentru ca esti totul.
Maine este ziua ta si a tuturor mamelor. La multi ani!

New Design

Pentru ca a venit primavara (cica) si pentru ca mi s`a zis ca blogul e oarecum monoton, cu tema de alb-gri-negru, m`am hotarat sa o schimb. Sper ca asta sa fie mai ok. 

Martisor

De astazi, oficial e primavara. Neoficial, e ger. Prea ger. Pe strazi, la scoala, in magazine, agitatie mare. Toata lumea imparte martisoare si flori in toate directiile. Unii, mai darnici, ofera si cate un zambet. Cum am facut si eu azi. Am zambit tututor celor care i`am intalnit, am incercat sa las melancolia deoparte si sa fiu vesela. Cred ca m`am descurcat. :) Acum am ajuns acasa si am pornit muzica. Azi vreau sa uit de tot, sa fiu doar eu cu mine.

Simulare

Astazi am avut simularea pentru bacalaureat la limba si literatura romana. Bineinteles, subiecte idioate.  A fost ceva de genu`: Hai sa ne prefacem ca dam examen. Profesorii ca supravegheaza, elevii ca sunt seriosi si nu copiaza.
Recunosc, am fost nepregatita. Nu am invatat mai nimic. De ce? Nici eu nu stiu. Dar ma voi apuca de invatat. Promit.

Leapsa

Am primit de la Mar Rosu o leapsa.. acum incerc sa dau niste raspunsuri inteligente.

10 lucruri care imi plac

Imi place...

1. Sa dorm. Mult, mult, cat mai mult.
2. Sa privesc pe cineva in ochi mai mult de doua secunde. Apoi sa`i vad reactia.
3. Ciocolata.
4. Atunci cand te joci in parul meu.
5.  Cand cineva are curajul sa`mi spuna adevarul in fata. Sau sa ma critice.
6. Sa primesc si sa ofer cadouri mici, dar semnificative.
7. Sa`mi tii fata in palme si sa ma saruti.
8. Sa pierd vremea print orase necunoscute.
9. Sa fiu surprinsa placut de persoanele de la care nu ma astept la asta.
10. Sa ma plimb cu rolele.



Leapsa hard

1. Te uiti la filme porno?
Intereseaza pe cineva?

2. Deci…insist. Toarna tot, ca esti intre prieteni si hiene aici.
Nu stiu daca sunt printre prieteni si hiene, deci mai bine tac.

3. Cand a fost ultima data cand ai simtit ca esti o creatura groaznic de lenesa, din aia care lasa haos prin camera, uita mancarea pe masa pana se strica sau nu-l mai citeste pe Carbonaru timp de trei zile? La rand.
Lenesa - chiar azi. Dar nu atat de rau incat sa las mancarea pe masa pana se strica. Pe Carbonaru il citesc in fiecare zi. Aproape. :D

4. Ai iesit vreodata in oras si ai ras mult si zgomotos, desi te simteai mizerabil pe dinauntru?
Mi`a iesit faza de cateva ori, incat nimeni nu si`a dat seama ce am de fapt. Decat daca m`a privit atent si in ochi.

5. Ai purtat vreodata o barba din aia tepoasa, numai si numai din lenea de a te barbieri si lipsa de respect pentru estetica orasului si pentru copiii care plang cand vad asa ceva? Daca esti fata si raspunzi DA la intrebarea asta…mmm….ASL PLS. 
Te roade curiozitatea de ceva? Intreaba`ma.

6. Ti s-a spus ca esti zdreanta, figurant, figuranta, tupeist(a), nesimtit(a) si ai raspuns cu o injuratura din aia ghiolbaneasca?
Mi s`au spus multe. Pe care nu prea le`am luat in seama.

7. Ne-o spui si noua, creatura angelica?
V`as spune, dar nu stiu ce.

8. Te-ai gandit vreodata…”Ba, Carbonaru asta nu e sanatos la cap, dementu’ dracu’?
Nu am avut timp.

9. Te-ai simtit vreodata groaznic, infect de ipocrit(a) si totusi ai mers mai departe cu asta? 
Nu mai stiu.

Prieteni [part 2]

Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia... un lucru bun devine mai bun si mai frumos atunci cand poti sa`l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul. Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma. Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor, mai increzator...Si lumea`ntreaga pare mai senina cand ai un prieten alaturi... Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua, care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre. Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii. Averea ta este acolo unde sunt prietenii tai. Temelia adevaratei prietenii este increderea. Edificiul ei - respectul. Prieteni, insotitori de drum, iubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina. Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva...Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa`i fiu pur si simplu prieten. Sa fiu langa el atunci cand toti l`au uitat. Nu am averi cu care sa`l rasplatesc. Daca el stie ca prietenia lui ma face fericita, nu va dori o alta recompensa. Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce`i mai bun din mine. Un prieten te accepta asa cum esti, dar spera la ceea ce ai putea sa fii. Pt a`ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi. Pt a`l pastra, insa, pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca`i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pt a fi impartasita. Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume. Uneori, prietenii sunt tot ce conteaza.

Cam asa ar trebui sa fie. Prietenul sa il ai atunci cand ti`e bine, dar si cand nu mai faci fata problemelor. Sa fie langa tine neconditionat. Din pacate, putini foarte putini sunt cei care pot avea toate aceste calitati, care pot iubi sincer si fara vreun interes. Niste ipocriti! Asa sunt majoritatea "prietenilor" din ziua de azi. Sunt langa tine atunci cand esti bine si ai de toate, cand au avantaje sau castiguri de pe urma acestei prietenii, iar cand cazi in cealalta extrema, sunt cei care te indeparteaza si te lasa balta. Cand esti cazut intr`o prapastie din care nu mai ai scapare, prietenul adevarat este cel care vine si iti arunca o franghie si incearca sa te scoata de acolo cu toate puterile.  Nu generalizez, nu vreau sa cred ca toti sunt niste prefacuti (inclusi sunt si baietii si fetele). Imi doresc sa gasesc o astfel de persoana la un moment dat, ca atunci sa pot spune raspicat: Am un prieten adevarat!

[Q2] Exista prietenie adevarata?

...Intre o fata si un baiat? [si nu ma refer la iubire. simpla prietenie.] ...Persoana in care ai cea mai mare incredere, care e langa tine atunci cand esti trist, careia ii poti spune orice si care la orice ora este dispusa sa te ajute..dar sa fie de sex diferit.

Raspuns

Am ramas datoare cu un raspuns la acest post.

"Exista iubire adevarata?" - Da, exista!  Poate ca sunt prea mica sa pot spune ca am intalnit`o, dar eu asta simt.

"Sau sentimentele se schimba o data cu trecerea timpului?" - Cred ca asta depinde de mai multi factori. Daca esti cu persoana respectiva, sentimentele se pot intensifica odata cu trecerea timpului. Daca te`ai despartit de acea persoana, timpul poate fi un factor decisiv. Te poate ajuta sa mergi mai departe si sa privesti totul ca pe ceva frumos, o experienta de viata, sau te poate face sa iti dai seama cat de importanta era pentru tine. Insa, atunci cand timpul deterioreaza sentimentele, nu mai putem spune ca a fost iubire adevarata.

"Poti iubi o persoana toata viata?" - Asta categoric DA. Si am primit de la persoane mult mai mari decat mine, argumente solide care m`au convins. Chiar daca intre voi au intervenit o multime de obstacole, chiar daca fiecare are o alta relatie, acea iubire adevarata iti va ocupa mereu un loc imens in suflet.

Good things.

Pentru ca vreau sa`i fac pe plac Biancai, voi incerca sa scriu patru lucruri bune despre mine. Sincer, nu credeam ca va fi atat de greu sa imi gasesc cateva calitati, dar se pare ca m`am inselat. Cand trebuie sa spun ceva despre mine, intotdeauna imi vin in minte lucruri rele defecte, chestii pe care as vrea sa le schimb. Pentru ca sunt principalul meu critic. Acum, trebuie sa scriu de bine. Complicat.
Cu ce sa incep?!


     1. Imi place sa iubesc MULT, iar atunci cand iubesc, dau TOTUL.

     2. Sunt capabila sa dau sfaturi bune, celor care au nevoie de ele.
         (Dar care la mine nu stiu sa le aplic)

     3. Sunt sensibila. (Si lucrul asta nu cred ca il stiu multi. Pentru ca
         majoritatea vad doar masca pe care o port zi de zi, care ma
         protejeaza de rautatea celor din jur. Mereu mi se pune o
         'eticheta' gresita, dupa aparente.)

     4. Stiu si imi place sa gatesc.

Now

Ochi`mi ramasera lipiti de geamul putin inghetat. Dincolo de el, cativa fulgi de zapada isi faceau drum prin aer. Dar nu ii vedeam. Mintea mi`era blocata, goala. In fata mea se derulau imagini aleatorii, vechi. Un fior mi`a strabatut intregul corp; am inceput sa tremur. Pe chip mi`apare un zambet vag, dar care nu`i al meu. Ochii se inunda de lacrimi.
Ceva nu e in regula cu mine. Incerc sa`mi impun o stare de liniste care sa ma ajute sa`mi dau seama ce se intampla. Nu reusesc. Plec de langa geam si ma intind in pat, cu speranta ca totul va reveni la normal. Inchid ochii. Cateva secunde totul e ok, apoi la fel.

As vrea...

As vrea sa fiu picatura ce umple paharul
As vrea sa fiu si lacrima ce`ti indulceste`amarul
As vrea sa fiu si rugaciunea ce te linisteste noaptea
Sa fiu si raza de sperantza ce`ti da libertatea.

As vrea sa fiu si o intrusa`n amintirea ta
As vrea sa fiu cea care`ti ofera toata linistea
As vrea sa fiu un antidot, sa te vindec de toate
Sa fiu fiori ce te cuprind, sa iti simt inima cum bate

As vrea sa fiu momentul ce`l traiesti din plin
As vrea sa fiu si versuri ca sa pot sa ma exprim
As vrea sa fiu refrenul ce il fredonezi cand razi
Sa fiu culoarea ochilor tai albastri, blanzi

As vrea sa fiu un fulg, sa ma topesc pe tine
As vrea sa fiu rabdare, si tu sa te joci cu mine
As vrea sa fiu ploaie de vara, si in iarna soare
Sa fiu aceea`n care iti gasesti alinare.

As vrea sa fiu o intrebare, tu sa ma raspunzi
As vrea sa fiu si adevarul de care te`ascunzi
As vrea sa fiu caldura, sa`ti simt trupul rece
Sa fiu si vantul serii ce prin par iti trece

As vrea sa fiu si inceputul fiecarui pas
As vrea sa fiu minutele ce le numeri pe ceas
As vrea sa fiu un parfum, sa pot muri pe tine
Sa fiu si umbra ce apare`atunci cand noaptea vine

As vrea sa fiu o perna si sa ma strangi la piept
As vrea sa fiu o patura, si`n pat sa te astept
As vrea sa fiu cosmarul tau, sa ma transform in vis
Sa fiu cea de la inceput, asa cum ti`am promis

As vrea sa fiu si un oracol sa imi prevad soarta
As vrea sa fiu numai tacere sa imi auzi soapta
As vrea sa fiu si un martir, tu sa fii tara mea
Sa fiu si cea pe care nu o vei putea uita.

As vrea sa fiu medalionul ce il porti la gat
As vrea sa fiu oglinda ta, si sa te vad razand
As vrea sa fiu o carte si sa ma rasfoiesti cu drag
Sa fiu si cadoul ce tot timpul ti`e pe plac

As vrea sa fiu o datorie, sa ma ceri cu dobanda
As vrea sa fiu sansa ta mare, si sorti de izbanda
As vrea sa fiu o visatoare, sa traiesc din iluzii
Sa fiu cea care ofera tot, iar tu sa tragi concluzii

As vrea sa fiu doar adevarul, si tu sa ma descoperi
As vrea sa fiu si tot trecutul ce tu il acoperi
As vrea sa fiu si rasarit, sa te trezesti cu mine
Sa fiu si soarele ce se ascunde in zilele senine

As vrea sa fiu un labirint, tu sa il deslusesti
As vrea sa fiu nevinovata, sa-mi spui ca ma iubesti
As vrea sa fiu castigatoare si sa am un atu
Sa fiu toate intr-una´ si apoi sa fïu doar tu.

4 my Valentine

Te iubesc cu inima, cu gandul, cu trupul...cu toata fiinta mea. Fara tine ce rost mai are viata mea? Cum sa pot merge singura printre atatea dorinte pe care doar cu tine le pot face sa devina realitate? Esti particica esentiala a sufletului meu fara de care nu pot trai. Nici macar nu pot sa ma gandesc, ma doare numai gandul ca te`am pierdut... Esti tot ce mi`am dorit si tot ce am nevoie ca sa pot fi mereu fericita. Te rog ai grija de sufletul si inima mea, ai grija de acest suflet de copil ce te iubeste fara incetare, ai grija de acest zambet ce numai tie ti`l ofer de fiecare data cand am ocazia. Ai grija de tot ce insemn cand sunt langa tine, de ceea ce sunt cand ochii mei intalneste lumina ochilor tai, de buzele mele ce le atinge mereu pe ale tale, de mangaierile mele ce iti apartin numai tie, de inima mea ce te iubeste doar pe tine. Ai grija de iubirea nosatra... Aveam atatea dorinte comune, o viata fericita impreuna plina de realizari. Unde sunt toate? Te iubesc! nu uita asta nici o clipa...

Alerg prin zile in cautarea ta. Rascolesc totul cautand privirea ochilor tai. Astept rasaritul doar pentru ca imi doresc apusul suav si misterios ca tine. Te caut, iubire, te caut smulgand promisiuni clipelor si ascultand cantecul ploii reci ce`mi domoleste fierbinteala dorintei de a te strange in bratele mele.


Astazi si`n fiecare zi, am nevoie de tine!

Sa fim iarasi copii

Ce frumos era atunci cand eram mici, cat de bine era… fara griji, fara lacrimi. Durerea stiam ce e numai atunci cand ne loveam de ceva, insa nici macar nu ne gandeam atunci ca poate sa ne doara pana si inima, sa simti ca si aerul pe care il respiri iti face rau. Nu stiam ce este decat dorul de parinti atunci cand ne bagau pe usa de la gradinita. Mai tarziu aflam si ce este teama, insa nu cea de intuneric sau de Babau` ci aceea de copii, de acei copii mici, rasfatati si razgaiati (dupa cum se spunea), care incercau sa te faca sa suferi.
De la o vreme, odata cu trecerea anilor poti sa aflii mai multe insa un singur lucru iti doresti: sa fi iar copil, mereu copil! Afli tot ce nici macar nu ti-ai fi imaginat ca poate sa fie. Incepi sa iubesti, insa nu la fel ca atunci cand erai mic de iubeai pe mama si pe tata... iubesti o anumita persoana pentru care ai fi in stare sa renunti la tot, pana chiar si la viata. Dorul acum nu mai e legat de familie, ci de acea persoana... iar acel dor lasa rani adanci in suflet si obrajii uzi de la atatea lacrimi. Frica se accentueaza, insa doar frica de a nu-ti pierde sufletul, inima, care nu mai este a ta…

Ecuatie simpla

ea + el = love
ea + el = relatie serioasa
ea + el = certat
ea + el = despartit
ea + prietenul lui = love
sau
el + prietena ei = love

De acord cu asta?!

De mentionat faptul ca nu este vorba de o situatie
in care ma aflu sau m`am aflat la un moment dat.
Doar o simpla curiozitate.
Apoi imi voi spune si eu parerea.

Copilarie...

Cat de repede trece timpul...

De la varsta de 18 ani in sus esti considerat deja adult. Cand esti la gradinita vrei la scoala, cand ajungi acolo tanjesti dupa liceu, ca sa descoperi ca liceul are farmecul sau si totusi parca preferi facultatea.

Cand esti copil visezi la povesti cu zane, printi si printese care devin realitate. Toata viata ti se pare atat de roz si gata sa te imbratiseze la primul pas pe care urmeaza sa il faci, gata sa iti aduca un scaun atunci cand nu ajungi sa mirosi florile copacilor primavara.

Cand esti copil toti iti sunt prieteni si totul iti zambeste. Da, te mai cearta, dar uita repede si la fel de repede uiti si tu. Esti imbratisat fara motiv si alintat tot din acelasi motiv inexistent. Si totusi, ti se indeplineste dorinta si ajungi la scoala. Deja pasesti pe o alta carare, totul prinde o foarma, insa nu foarte clara pentru inceput. Bastonase, linute, litere, povesti si totul capata alta dimensiune. Daca te uiti la cerul instelat intr-o noapte cu luna plina, copil fiind, stii ca odata o sa ajungi sa o atingi si nimeni nu iti fura aceasta perspectiva. Jocuri, rasete, clipe fericite, clipe simple si totusi pline de semnificatie. Amintirile ce iti vor da mai tarziu putere.

Usor trec anii de scoala, insa nu constientizezi decat in ultimul an cand realizezi ca tot ce inseamna colegi si profesori va fi schimbat radical. Vine vara, cu nopti scurte si caldute, distractie la mare, apoi incepe si ce ti-ai dorit mai de mult… liceul. O cladire noua, alti oameni care la prima privire par atat de diferiti de tine si inca vreo 15 adulti, fiecare cu alte pretentii. Te inveti si cu cei de acum. Totusi, cateodata tanjesti dupa vechii profesori si vechii colegi, dupa momentele in care intrai in scoala si din 2 pasi ajungeai la clasa ta unde mereu dadeai de chipurile atat de familiare in compania carora petrecusei 8 ani.

Usor trece si liceul. Prin clasa a 10`a incepi deja sa iti faci planuri marete pentru cand vei implini varsta de 18 ani. Gata cu problemele atunci, iti zici. Totul pare mai roz decat la varsta de 5 ani, dar descoperi ca e doar o zi, o zi mai departe de copilarie, o zi mai departe de posibilitatea de a atinge luna. Usor trece ziua si nimic nu s-a schimbat. Dar toti te intreaba “Cum e la 18 ani?”… mai sumbru ca la 5, mai dureros ca la 14 si mai greu ca la 17. Oare cum o fi la 30?

Copilaria o pierdem dorind sa crestem cat mai repede, iar cand crestem indeajuns realizam ca nu se mai poate da timpul inapoi. Si cu toate astea, avem o copilarie, dar nu a noastra ci a unei parti din noi, o parte ce iti aduce aminte cum era, care te roaga sa-i citesti povesti, facandu-te sa iti aduci aminte de glasul mamei cand iti citea, o parte care te cheama sa stai si sa te uiti cu el la desene animate, o parte care te indeamna sa nu uiti complet ce a fost si care e acolo sa trezeasca copilul din tine cand te pierzi in lumea posomorata de zi cu zi…

Din cand in cand, ti se face dor, dar stii ca timpul nu il poti da inapoi, trecutul nu il poti schimba si nu ai ce face, decat sa te bucuri de amitirile ramase...

[Q1] Exista iubire adevarata?

Sau sentimentele se schimba o data cu trecerea timpului?

Poti iubi o persoana toata viata?

Tonight

Muzica in surdina. Lumanari parfumate. Cada: jumatate apa fierbinte, jumatate spuma. Arome dulci. Aburi. Stat mai bine de 30 de minute in acest decor. Doar eu cu gandurile. Le`am pus in ordine, erau putin ravasite. Am iesit direct in halatul roz, pufos. In camera, lumina difuza. Un pat mare, dar gol. Lenjerie rosie, perne moi. O cana de lapte caldut, pe noptiera. Telefonul uitat pe undeva; oricum nu suna. Mi`am luat in brate ursuletul, l`am strans la piept, am inchis ochii si am adormit. Cu el si gandurile mele.

Memories

17…ce numar ciudat si plin de amintiri…pe 17 septembrie te`am intalnit pentru prima data…imi amintesc si acum cu cat entuziasm am primit vestea din partea ta ca vrei sa ne  intalnim…cu un zambet innocent si stupid, ca al unui copil de 5 ani ce tocmai a descoperit ca Pamantul este rotund si ca Luna nu este doar o imagine in oglinda a Pamantului. In jurul meu vedeam doar fericire si frumusete cu toate ca frunzele erau uscate si peisajul era oarecum monoton. Cu aceasta ciudata expresie a fetei am ajuns acasa si am inceput sa visez cu ochii deschisi…te vedeam pretutindeni…in oglinda…printre haine…peste tot…Cu greu m`am hotarat daca vin sau nu sa ne intalnim…cred ca a fost una din cele mai grele decizii din viata mea. Mi`era teama, eram o copila... Dar am spus ca merita sa vin. Si am venit. Pe chipul tau se citea o uimire ciudata si placuta. Cred ca nici tu nu te asteptai sa vin la asa`zisa intalnire, in curtea liceului, seara. Din acea clipa povestea noastra avea sa inceapa mai intai ca o prietenie stransa iar mai apoi ca relatie, si inca nu ne interesa incheierea... si nici durata... noi vedeam doar prezentul si prezentul nostru era in doi. Timida si putin speriata te priveam cu ochi de copil cand imi povesteai diferite lucruri... ai stiut cum sa ma fascinezi din prima clipa, ai stiut ce`mi place chiar daca nu mai vorbisem pana atunci mai mult de doua vorbe spuse-n vant... Ne`am plimbat prin orasul putin inghetat... Te`ai oferit sa ma incalzesti si mi`ai oferit bratul tau... Putin sfioasa l`am acceptat dar nu stiam ca daca il accept te voi primi si pe tine... Dupa o perioada foarte neagra simteam ca pot sa fiu iar eu si sa zambesc alaturi de tine... Mi`ai adus primul zambet dupa o mare de lacrimi. Ne`am continuat plimbarea uimiti de ciudatele forme si culori ale orasului si treptat imi erai tot mai aproape pana cand... distanta dintre noi a disparut si inevitabilul s`a produs... M`ai ademenit cu buzele tale catifelate si dulci... M`ai cucerit definitiv cu acel sarut... Primul nostru sarut... In drumul spre casa ne`am imbratisat si am simtit cum ma incalzesti cu dragostea ta.
Zilele au trecut incet si eu am plecat cateva zile departe de tine... In prima seara am primit un telefon din partea ta ca sa`ti ceri scuze ca m`ai suparat... a fost prima data cand ti`ai cerut scuze si te`am iertat pentru ca erau lucruri banale... De sarbatori am fost impreuna...  Parca nici nu`mi mai trebuia altceva decat un sarut din partea ta ... Cel mai dulce cadou si cel mai pretios... Trecerea dintre ani am petrecut`o impreuna si ai fost si vei ramane primul care mi`a spus “Te Iubesc!”... doar lacrimi imi vin acum in ochi cand imi amintesc de clipele in doi, clipele noatre. In zadar incerc acum sa zambesc si sa ma prefac, nimic nu s`a schimbat din prima zi, sunt acelasi copil inocent si ciudat care crede ca toata lumea este roz si plina de bunatate. Si care te iubeste. Dar lumea este mult mai ciudata decat mine si mult mai rea. Trebuie sa ma acomodez.

Prieteni?!

Adevaratele lectii ti le dau prietenii adevarati ... sau cel putin cei pe care candva ii numeai adevarati... dar iti dai seama ca nu exista prieteni, toti coboara cu una sau mai multe trepte sub acest termen. Prietenia este un lucru sfant nu poti s`o pretinzi de la cineva, pur si simplu vine din suflet, vine de la sine, insa poate fi confundata cu impulsul de moment, cu faptul ca indragesti persoana respectiva sau pentru ca a facut ceva pe placul tau ... prietenie insa nu e... E greu cand esti jignit in fata de cel pe care il apreciai asa cum este, caruia ii intelegeai toanele, ii luai apararea la rautatile celorlalti, ii placeai "fitele" si ii ascultai problemele. Si este si mai greu cand te gandesti cum va tineati in brate si plangeati , stergandu`va lacrimile reciproc simtind ca ceea ce il doare pe el te doare si pe tine..si ceea ce te doare pe tine il doare si pe el, te simteai puternic, te simteai protejat , nu conta ca erai intr`o incapere fara incalzire, te simteai cald. La fel se intampla si cu fericirea ...daca celalalt era fericit..erai si u ..te bucurai sincer pentru el..ziua ti se insenina prin zambetul sau prin glumele lui .. credeai cu tarie in incurajarile lui... iti dadea aripi si zburai. Atunci cum sa reactionezi cand celalalt iti tranteste adevarata impresie despre tine in fata, cum sa te simti cand toate ce au fost sunt aruncate intr`o tentativa consistenta de urlete si tipete, cuvinte vulgare si penibilism? La fel nu poti .. pentru ca tu simti ...sentimentul numit iubire inca iti mai curge prin vene imbinat cu ingaduinta..insa cu fiecare centimetru parcurs se transforma in indiferenta, nu ura, pentru ca ura este un sentiment schimbator , odata instalata indiferenta nimic nu o mai misca din loc, nimic din ce a fost nu va mai fi, doar gustul amar al dezamagirii. Este adevarat ca tot ceea ce faci te priveste numai pe tine, dar la fel de adevarat este ca cel ce te asculta si iti da sfaturi, se bucura sau plange cu tine, este cel caruia ar trebui sa`i fii recunoscator impartasindu`i aceleasi sentimente si rugandu`te pentru el. Intr`o zi vei realiza ca cei te inconjoara pe TINE nu`ti sunt prieteni..si asta am zis`o de multe ori, nu doar acum..candva imi vei da dreptate. Apoi devii neutru...nu te mai intereseaza..realizezi ca n`ai pentru cine sa plangi sau sa regreti...ai putea regreta ca ti`ai lasat alti prieteni sa aplece in favoarea lui...dar oare ei se dovedeau a fi mai buni? Adevarata este zicala "Doamne fereste`ma de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur". Nu sunt egoista, dar de azi am sa analizez de 2 ori inainte ca cineva sa`mi devina prieten.