Prieteni?!

Adevaratele lectii ti le dau prietenii adevarati ... sau cel putin cei pe care candva ii numeai adevarati... dar iti dai seama ca nu exista prieteni, toti coboara cu una sau mai multe trepte sub acest termen. Prietenia este un lucru sfant nu poti s`o pretinzi de la cineva, pur si simplu vine din suflet, vine de la sine, insa poate fi confundata cu impulsul de moment, cu faptul ca indragesti persoana respectiva sau pentru ca a facut ceva pe placul tau ... prietenie insa nu e... E greu cand esti jignit in fata de cel pe care il apreciai asa cum este, caruia ii intelegeai toanele, ii luai apararea la rautatile celorlalti, ii placeai "fitele" si ii ascultai problemele. Si este si mai greu cand te gandesti cum va tineati in brate si plangeati , stergandu`va lacrimile reciproc simtind ca ceea ce il doare pe el te doare si pe tine..si ceea ce te doare pe tine il doare si pe el, te simteai puternic, te simteai protejat , nu conta ca erai intr`o incapere fara incalzire, te simteai cald. La fel se intampla si cu fericirea ...daca celalalt era fericit..erai si u ..te bucurai sincer pentru el..ziua ti se insenina prin zambetul sau prin glumele lui .. credeai cu tarie in incurajarile lui... iti dadea aripi si zburai. Atunci cum sa reactionezi cand celalalt iti tranteste adevarata impresie despre tine in fata, cum sa te simti cand toate ce au fost sunt aruncate intr`o tentativa consistenta de urlete si tipete, cuvinte vulgare si penibilism? La fel nu poti .. pentru ca tu simti ...sentimentul numit iubire inca iti mai curge prin vene imbinat cu ingaduinta..insa cu fiecare centimetru parcurs se transforma in indiferenta, nu ura, pentru ca ura este un sentiment schimbator , odata instalata indiferenta nimic nu o mai misca din loc, nimic din ce a fost nu va mai fi, doar gustul amar al dezamagirii. Este adevarat ca tot ceea ce faci te priveste numai pe tine, dar la fel de adevarat este ca cel ce te asculta si iti da sfaturi, se bucura sau plange cu tine, este cel caruia ar trebui sa`i fii recunoscator impartasindu`i aceleasi sentimente si rugandu`te pentru el. Intr`o zi vei realiza ca cei te inconjoara pe TINE nu`ti sunt prieteni..si asta am zis`o de multe ori, nu doar acum..candva imi vei da dreptate. Apoi devii neutru...nu te mai intereseaza..realizezi ca n`ai pentru cine sa plangi sau sa regreti...ai putea regreta ca ti`ai lasat alti prieteni sa aplece in favoarea lui...dar oare ei se dovedeau a fi mai buni? Adevarata este zicala "Doamne fereste`ma de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur". Nu sunt egoista, dar de azi am sa analizez de 2 ori inainte ca cineva sa`mi devina prieten.