miercuri, 12 ianuarie 2011
3
Sufletul meu este o odaie, te poftesc inauntru...vino!!! Sa nu speri ca vei gasi podoabe...le-am daruit altora care aveau nevoie. Nici nu vei vedea oglinzi...nu am avut timp sa privesc in ele. Nici flori nu vei intalni...pentru ca lacrimile au fost in fiecare coltisor al odaii. Poate vei zari urmele unor pasi care au trecut pe acolo, pasi care au lasat rani in podeaua sufletului si pe care nu am reusit sa-i inlatur cu nici o vopsea de zambet. Locuiesc singura ...e pustiu pe acolo si e rece pentru ca soarele presarat de caldura unui suflet a fost doar o iluzie, o amagire. Intra...in sufletul meu, teminta mea!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dacă intru, promit să port botoşi d-ăia pofoşi. Să nu doară nu de alta... :) Şi mă şterg pe picioare până să intru!
RăspundețiȘtergere@dinparti: S`ar putea sa nu`ti placa ce o sa gasesti acolo. Si`atunci, ce te faci?!
RăspundețiȘtergereai un blog interesant, se vede ca pui mult suflet in ce scrii. Treci si pe la mine, s-ar putea sa iti placa ...
RăspundețiȘtergere