Regrete

Stau cateodata si ma gandesc daca exista pe lumea asta vreo persoana care sa nu aibe regrete , sa nu`i para rau de un lucru care l`a facut in trecut, de o vorba spusa la suparare, de orice altceva.. Si sincer, nu cred ca exista. Cu trecerea timpului, ne maturizam, ne schimbam ideile de viata si idealurile, ne dam seama de greseli facute si (uneori) incercam sa le reparam. Cu totii avem, la un moment dat, regrete. Chiar daca unii poate nu recunosc. De cate ori nu v`ati spus: "Daca as fi facut altfel atunci.....lucrurile ar fi stat si ele altfel, acum." ? De cate ori nu ati reusit sa duceti la bun sfarsit un lucru, nu ati avut sentimentul ca poate nu ati dat totul, nu ati luptat cu toate fortele/puterile/armele pentru a obtine rezultatul favorabil voua? Eu da.. Mi se intampla des asta. Intotdeauna consider ca e loc de mai bine. Mereu stiu ca pot mai mult. Si vreau mai mult.
 Am regrete, destule. Ce sa fac cu ele?! Le`as da... Sa scap de ele odata..
Imi pare rau ca nu sunt atat de apropiata de ai mei, ca uneori sunt rece si distanta cu persoanele apropiate; Imi pare rau ca a trecut copilaria..si parca nu m`am bucurat destul de ea. Printre regretele majore este si faptul ca uneori m`am lasat condusa de ambitie si orgoliu, ca nu am fost sincera in totalitate, cand poate trebuia, ca nu am stiut sa ma bucur de lucrurile marunte ale vietii... Regret ca sunt clasa a 12`a si ca peste doar cateva luni ma voi desparti de scoala, de colegi..de viata de copil. Cu fiecare zi care trece imi dau seama cat de importante sunt pentru mine persoanele pe care nu am stiut sa le pretuiesc indeajuns... Si incerc, incerc sa fac ceva.. sa mai repar ceva din toate greselile astea care nu`mi dau pace...

Si e greu.. Si cateodata, doare atat de tare...