No title

Acum mai bine de un an am pus punct unei relatii de aproape 3 ani. De atunci, totul s`a schimbat. Din pacate pentru mine, in rau. M`am inchis in mine, nu am vrut sa vorbesc cu nimeni despre problemele care ma framantau, m`am indepartat de toti si am crezut ca sunt in stare sa depasesc singura totul. Eh, nu a fost chiar asa cum mi`as fi dorit. Si m`am trezit la un moment dat singura, fara niciun prieten. Era doar vina mea, trebuia sa suport consecintele comportamentului meu. Mi`a fost greu, foarte greu. Am cazut in depresie, nu stiam ce se intampla cu mine. A fost o perioada critica. Ma simteam din ce in ce mai rau, nu aveam pe nimeni. Pe toti cei care au vrut sa ma ajute candva, i`am indepartat. Si atunci, mai mult ca oricand, aveam nevoie de ei. Inca o data m`am ambitionat si am vrut sa ma ridic de pe fundul prapastiei, tot singura. Si cu multa rabdare, am reusit.

Nu sunt departe zilele in care stateam inchisa in casa, doar privind poze vechi si retraind momente frumoase. Inca ma doare, inca mi`e dor... Dar am invatat ca toate lucrurile au rostul lor, si oricat as vrea, nu ma pot impotrivi. Am invatat si ca lumea nu se opreste in loc pentru suferinta mea. Am un gol imens in suflet, dar nu ma mai plang. Asa a fost sa fie.