Three... About me.

Am rugat cateva persoane din lista de mess sa ma caracterizeze in 3 cuvinte.
Iata rezulatul :)
Va multumesc pentru raspunsuri :*


Alex ...: draguta, desteapta, speciala

Maяia Luwisza.: frumoasa, capoasa si irascibila cateodata

Danu S: indragostita, draguta, de trb

Dragos Razvan: zbanghie, amuzanta, sexy

DOM ;): simpatica timida dragutza

Razvy :*: frumoasa, de treaba , desteapta

daNi ;x: adorabila, pretentioasa, dulce

Andreea. : haioasa, de treaba si frumoasa

X Danutssa :X: dragutsa, frumoasa, intelegatoare

Khristy Cristi: simpatica, sociabila si rea cateodata

Olteanu George: nesuparacioasa, dragutza si prietenoasa

Yonutz Gabriel: de treaba,plina de viata si simpatica

Edy: frumoasa, decenta, comunicativa

Mashu: sociabila, iubitoare si naiva

M • » AnGY «:  ambitioasa, frumoasa, de treaba

Cod`tza: frumoasa,de treaba, desteapta 

Bobby $: frumoasa frumoasa frumoasa

Georgicutza: o fata super ok, de treaba si foarte draguta

George: dulce finuta si plina de viata

L LoransZ: frmoasa,inteligenta sociabila

Cristi Loghin: frumoasa, de gasca, ji...prietenoasa

™ KaTaLyN ™:  buna  frumusica  crazy (cateodata)

Imperfectgirl: Copil tampit, dar adorabil si dulce

:)

Nimic de zis.

Alexandru Iatan

Data nasterii: 15 Aprilie 1990
Data decesului: 2 Septembrie 2009
Localitate: Plosca, Teleorman


A trecut mai bine de un an de cand Alex (Jarku) nu mai e printre noi...  Nu stiu ce as putea sa spun.. Mi`e greu sa vb...  Cuvintele nu`si au rostul... Toti care l`au cunoscut, stiu ca era minunat din toate punctele de vedere, plin de viata, prietenos.. si as putea continua numai cu laude...  As spune atat de multe...dar lacrimile nu ma lasa... Da, am lacrimi in ochi de fiecare data cand ma gandesc la el, cand imi aduc aminte clipele frumoase petrecute impreuna... Cum as putea uita? ... Si`acum tin in portofel poza cu el... Nimeni nu l`a uitat...  Si mi`e asa dor de momentele alea...distractia de la patinoar... seara de Revelion, acum 2 ani...
E foarte trist... Avea doar 19 ani si un viitor stralucit in cariera de portar... pentru el viata deabea incepuse... De ce viata e asa nedreapta? :( ...  
 Vei ramane pe veci in inimile celor care te`am cunoscut...
Dumnezeu sa`l ierte!




...Dau paste unui articol de pe www.ziarulprahova.ro pentru ca eu, acum...nu mai am cuvinte...

Alexandru Iatan a ramas in dramele fotbalului romanesc, in momentele tragice ale unui club Astra, care, in decurs de cativa ani, si-a condus pe ultimul drum doi dintre tinerii de viitor. Amandoi, decedati pe terenul de fotbal: Vrabioru si,  in urma cu un an, Alexandru Iatan. O moarte pentru care nimeni nu are nicio vina, cel putin in tabara ploiesteana, o moarte nedreapta, un destin crunt. Desi putini sunt cei care inteleg asta, odata cu Iatan a mai plecat un pic din Astra si, din pacate, de acum incolo, doar numararea anilor de cand Iatan a trecut in lumea celor drepti le-a mai ramas, unora. Altii nu au nici macar atat, pentru ca nu l-au cunoscut, UITAREA fiind cea care, uneori, invinge totul. Asadar, sa ne amintim de Iatan, asa cum a fost el si asa cum a murit: aparand o minge, sacrificandu-se pentru pasiunea vietii sale.
Pe "Youtoube", daca dai cautare "Alexandru Iatan", gasesti cateva filmulete care spun atat de multe. Cum mult spune si faptul ca sunt luni bune de cand nimeni nu a mai lasat un comentariu, semn ca... viata merge inainte. Trist, dar asa este firea lumii! Tocmai de aceea, am ales pentru "Comemorarea" lui Iatan, de care, suta la suta, multi au uitat, pasaje din materialele de presa aparute la momentul decesului, care aduc aminte de drama unuia dintre "copii Astrei".
Asa a inceput povestea lui...
Adus la clubul ploiestean in vara lui 2007, Iatan mai avea patru ani de contract, iar ultima convocare la Nationala "Under 19" data din primavara, cand a participat la Turneul de Elita pentru calificarea la CE.
In varsta de doar 19 ani, Iatan a venit la Ploiesti in urma cu doi ani, de la Scoala "Marius Lacatus", si a fost, ca junior, titular incontestabil in Liga a II-a, ajutand la promovarea echipei CSM FC Ploiesti in esalonul secund. Apoi, a aparat poarta echipei din “9 Mai" si in Liga a II-a, alaturi de Gabriel Popa si Bogdan Miron, bifand a doua promovare consecutiva, de aceasta data in Liga I, devenind si un obisnuit al convocarilor la loturile nationale de juniori. Iatan a facut parte si din lotul pentru Liga I, ultima data fiind rezerva lui Munteanu la meciul cu Rapid, dupa care acesta a fost de acord cu un imprumut al sau la Giurgiu, unde sa se poata lupta cu sanse pentru postul de titular.
Astra l-a rechemat de la Dunarea pe Gabriel Popa, iar Iatan a plecat, sub forma de imprumut, la Giurgiu, unde s-a si intamplat tragedia.
Fostii coechipieri se aflau la antrenament cand presedintele Marian Manea a primit telefon pentru a i se comunica tragica veste, fotbalistii afland de nenorocire dupa sedinta de pregatire, multi dintre ei neputandu-si stapani lacrimile.
Moartea vazuta cu ochii
George Santmare, fundasul echipei din Giurgiu, a fost printre martorii tragediei, pe care o povesteste:
"A fost vorba despre un meci de antrenament. Venise dimineata, cand ne-am salutat, ne stiam mai de mult, asa ca a fost bine primit. Am avut primul antrenament, apoi am luat masa la stadion si ne-am odihnit. Nu mai era mult din antrenament, se juca o miuta. Ivasca a executat un penalti, iar acesta a ghicit coltul, aparand sutul. L-a lovit mingea undeva in stomac, la capul pieptului, de unde a revenit in teren, un alt coleg a sutat, iar el a respins in corner, cu piciorul. Pana sa se execute cornerul, a cazut in genunchi, apoi in cap, imediat, si a ramas inert, intr-o parte" – povesteste Santmare, colegul din defensiva. Acesta a mai spus: "Am ajuns primul la el, ne-am speriat, era inconstient si cu ochii infundati parca. A venit si maseurul, care i-a deschis gura. Nu-si inghitise limba, dar nu respira. Se chinuia parca sa traga aer in piept, scotea niste icnete, din cand in cand, era intr-un fel de coma. I s-au facut respiratie artificiala, masaj toracic, dar nu si-a revenit. Salvarea a venit in 7-8 minute, spitalul era foarte aproape. Intre timp, parca a si vomitat, inconstient! L-au pus pe targa imediat si au plecat spre spital, dar am aflat ca a murit, pana sa ajunga acolo".
Nationala, in doliu
Un gest deosebit au facut si jucatorii Nationalei Romaniei, elevii lui Razvan Lucescu purtand doliu la meciul din Franta, incheiat cu scorul de 1-1, la mai multe meciuri disputate in diviziile B si C, la finele acelei saptamani pastrandu-se momente de reculegere in memoria celui despre care, de acum, se vorbeste doar la timpul trecut: “Ingerul Alexandru Iatan".
Ultimul drum – septembrie 2009
Peste 100 de coroane, un cortegiu funerar care a depasit jumatate de kilometru si o ceremonie care a durat mai bine de patru ore, in, probabil, cea mai dureroasa zi din ultimii ani pentru micuta comuna teleormanenana Plosca. Alexandru Iatan a fost condus pe ultimul drum, alaturi de familia indoliata fiind o delegatie a Astrei, compusa din juniori, membrii ai galeriei, personal administrativ si cativa colegi, intreaga echipa de la Dunarea Giurgiu, unde a decedat jucatorul si galeria celebra a acestei grupari, formata din studenti la teologie, suporteri ai Petrolului, reprezentanti ai Scolii de fotbal “Marius Lacatus", si nu numai.
Galeria Astrei a afisat doua bannere, mesajul “Ramai Ingerul Astrei" fiind unul emotionant, la fel ca si cel afisat de suporterii petrolisti, care si ei l-au iubit la fel de mult pe tanarul goalkeeper, plecat atat de devreme si nedrept dintre noi: “In ceruri inger pazitor, pe pamant, un vis frumos, muritor".
Adevarul din 2010
Dramei care a lovit fulgerator familia Iatan in septembrie anul trecut ii lipsea ceva: epilogul. Parintii internationalului de juniori au aflat dupa mai bine de opt luni ce afectiune le-a rapus fiul: insuficienta cardiorespiratorie acuta, consecutiva unui edem pulmonar acut determinat de multiple malformatii congenitale ale cordului! Sau, mai pe scurt, cardiomiopatie hipertrofica.
Tanarul de 19 ani nu a avut nicio sansa sa fie salvat, pentru ca in tara noastra nu a existat, pana la decesul lui, un aparat care sa-i detecteze afectiunea de la inima.
Peste toate, ramane declaratia tatalui lui Iatan, acum cateva luni: “Ne doare ca l-au uitat toti pe Alex. Nu ne-a mai sunat nimeni sa ne intrebe cum o mai ducem. Am ramas singuri...".
Ce ar mai fi de spus? Doar… Dumnezeu sa-l ierte si sufletul sa i se odihneasca in pace!

Prajiturica[1]

Cand omu` n`are ce face...se apuca de prajituri :) Cel putin asta am facut eu ieri, cand ma plictiseam de moarte. Am facut prajitura Tiramisu, care e super buna si super usor de facut..asta ca sa nu pierd juma` de zi in bucatarie. Nu stiu cat de bine arata, dar gustul conteaza cel mai mult, nu? Chiar acum ma duc sa mai mananc o portie. Sper ca v`am facut pofta :D

:(

Total eclipse of the heart..

Multumesc Edi pentru aceasta melodie.  Hihihihiiiiii ramai dator ca am zis :D

Happy ..or.. Sad?

Cum sa nu`i ador? :X





Pt voi.

De cand am reactivat blogul, am fost surprinsa sa descopar ca sunt persoane cu care nu schimb doua vorbe, dar care citesc toate porcarioarele care le postez aici. Am reusit sa le rapesc cateva minute din timpul lor. Si asta nu poate decat sa ma bucure. ..sau nu?!  Hmm... nu stiu ce sa zic.. Oricum, sunt mult mai multi cei care ma critica si`mi gasesc mereu defecte, decat cei care ma apreciaza. Am o gramada de asa zisi 'prieteni', care se dau interesati de viata si problemele mele, dar care atunci cand am nevoie de ei cu adevarat, nu stiu cum sa dispara mai repede din peisaj. Majoritatea se dau prieteni in fata si te lovesc pe la spate, cand te astepti cel mai putin. Nu degeaba zicala aia "Fereste`ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur". Am deviat subiectul. Postul asta era pentru cei care sunt alaturi de mine, ma inteleg si ma sustin in tot ce fac. Sunt foarte putini, e`adevarat, dar nu ma plang. Pentru ca stiu ca daca am nevoie de ei la orice ora din zi sau din noapte, sunt dispusi sa ma ajute, sau macar sa ma asculte. Si cel mai important, sa nu ma judece. Vreau sa le multumesc pentru ca sunt langa mine atunci cand imi e bine, dar si atunci cand simt ca nu mai fac fata problemelor. Le multumesc si pentru ca ma suporta cand sunt isterica si tip din orice, cand reusesc sa gasesc motive de cearta banale. Va iubesc, ma! >:D< Fara voi sigur nu as reusi sa merg mai departe.

Nimic.

Azi n`am inspitatie. Nu`mi trece nimic interesant prin cap despre care as putea sa scriu :( Sunt obosita si vreau sa dorm, Da, sunt si putin nervoasa din cauza unei dudui fete care habar n`am ce cauta in meseria ei.chelnerita. Am intalnit`o in seara asta la un bar unde am iesit cu colegii. A venit la masa, si`a notat comanda pe un carnetel, ca memoria oricum nu o ajuta, iar cand a trebuit sa o aduca, s`a impotmolit. In ce naiba?! :)) A incurcat bauturile, pizza a adus`o dupa juma` de ora an rece, fara tacamuri, iar la nota de plata au aparut niste bauturi care le comandasem, dar care n`ajunsesera pana la plecare + alte chestii de care habar n`aveam. Foarte inteligenta tipa. A reusit sa ne indispuna cu prostia si atitudinea ei. Cu siguranta o sa evit locul ala de acum inainte.
Sper ca se intelege ceva din ce am scris ca mi`e prea somn sa recitesc. Noapte buna.

E treaba mea !!!

Da, e treaba mea ce fac, ce spun, cu ce ma imbrac, cu cine vorbesc, pe cine iubesc, cu cine ma cert si cum traiesc. Si pot sa continui la nesfarsit cu astea. E DOAR PROBLEMA MEA. Nu priveste pe nimeni viata si preocuparile mele. Lasati`ma frate in pace, nu ma mai criticati atat ca nu ma ajutati cu nimic. Ah, ba da. Ma enervati. La culme cateodata. In loc sa va preocupe viata mea mai bine v`ati vedea de ale voastre. Fac ce vreau si cum vreau, iar daca gresesc, e vina mea. N`am nevoie sa`mi arate cineva asta, pentru ca oricum aproape nimeni nu stie s`o faca. Sunt foarte putine persoanele care ma inteleg cu adevarat..cele care nu imi cer n explicatii pentru faptele mele, care ma asculta oricat de multe prostii as spune, care sunt alaturi de mine in orice situatie, care`mi ofera un zambet sincer dar si un umar pe care sa plang, la nevoie. Acele persoane merita respect si apreciere, merita cu adevarat prietenia mea.

:X

Rusine mie.

Iar am lasat blogul. Cam mult de data asta. Am avut o perioada foarte nasoala..si inca o am. N`am chef de nimic, vreau doar sa stau degeaba si sa fiu lasata in pace. Ciudat, tine cam mult starea asta. Am uitat tot, in legatura cu blogul..totul mi se pare nou si incurcat.. Pana il invat o sa mai dureze ceva timp, asta daca nu renunt iar