miercuri, 17 noiembrie 2010

Love..?!

Au trecut cateva luni bune de cand nu s`au mai vazut. Si astazi, dupa atata timp, Ela il gaseste pe Bogdan in fata blocului ei, asteptand`o. Ramane nemiscata, nu poate spune nimic. Il priveste cateva secunde, apoi il saruta amical pe obraz. De ce venise, dupa atatea luni in care nu a dat un semn..? De ce trezise in ea sentimente care le credea moarte? ...Era pierduta, nu stia ce sa spuna si nici ce sa faca..doar il privea fix. Mersera impreuna intr`un parc, aproape de locuinta fetei. Stateau pe o banca...Ela ar fi vrut sa`i povesteasca atatea..dar ceva inauntrul ei ii spunea ca n`are rost, ca iar va pleca si va uita de ea.. Bogdan..parea schimbat.. era mult prea calm, si, luandu`i mainile intr`ale lui, o privi in ochi si ii spuse cu vocea tremuranda:
 "Am venit pentru tine, pentru ca mi`am dat seama ce insemni in viata mea...vreau sa imi cer iertare. Am renuntat la tot... Chiar si la Maria, care inca plange dupa plecarea mea si care incearca disperata sa obtina o explicatie de la mine. Nu mai pot, am incercat sa te uit si sa merg pe alt drum, dar sentimentele sunt peste vointa mea. Iarta`ma... Te iubesc".
In timp ce`i spuse aceste vorbe, ochii i se umplura de lacrimi... Ela il privea cu uimire...nu ii venea sa creada...Baiatul pe care l`a iubit atata timp..care i`a facut atata rau, cand a parasit`o fara motiv... e acum in fata ei, cerandu`si iertare. Ce sa faca? ... Incearca sa faca pe dura, spunandu`i ca acum are pe cineva care o iubeste si o respecta neconditionat. Auzind vorbele ei pline de indiferenta, Bogdan, baiatul orgolios care niciodata nu`si arata slabiciunile, incepe sa planga... Privind`o continuu in ochi, ii spuse:
"Te iubesc, cum poti sa`mi faci una ca asta?... Uite`ma, sunt aici.. Am venit si iti promit din suflet ca n`am sa mai plec.."
... Oricat de puternica vroia sa para in fata lui, Ela nu`si putea stapani lacrimile... Ii lua fatza`n palmele ei calde, il privi adanc si`i saruta buzele pasional, cum nu o mai facuse de multa vreme...
"Te iubesc, prostutule! Esti totul pentru mine, dar nu vreau sa mai sufar, intelegi?! ...Nu mai pot avea incredere in tine... M`ai dezamagit!" ...
 "Te rog, mai da`mi o sansa...ultima.."
"Si cine`mi garanteaza ca nu o vei face iar..?
Bogdan tace...
"Vezi, nici macar tu nu`mi poti garanta asta..."
"Te rog, Ela... Lasa`ma sa`ti arat ca m`am schimbat..."
La rugamintile lui, Ela a cedat si a acceptat sa`i mai acorde o ultima sansa... chiar daca mintea ii spune altceva, sufletul e cel care ia deciziile finale...

2 comentarii:

  1. Greşelile au două caracteristici esenţiale: sunt ireparabile şi repetabile. Aşa că în chestiunile la care se referă articolul tău...nu ar trebui să mai fie o "ultimă şansă". Ar fi o greşeală.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, era doar o povestioara inspirata dintr`o situatie reala. :)

    RăspundețiȘtergere