Saturday evening

E putin trecut de ora 23. Stau ghemuita pe scaunul de la pc, cu o cana mare de ceai. Doar eu cu ea. Ma simt singura. Si de fapt, chiar asa sunt. Totul in jurul meu e ciudat. Privesc cateva poze din biblioteca. Vesele. Pline de viata. Cum eram pana acum ceva timp..ceva mai mult timp. Sunt lasa. Ma dau batuta prea usor. Dar chiar nu mai pot. Am nevoie de liniste, de fericire. Am nevoie sa zambesc, sa rad cu gura pana la urechi, sa simt ca traiesc, sa imi doresc sa traiesc, sa fiu ascultata cand am ceva de spus, sa ma simt protejata, alintata, iubita. Da, am nevoie de un EL. Care, din cate observ..refuza sa mai apara. Probabil s`a saturat si el de situatia asta si incearca sa schimbe ceva. As face si eu acelasi lucru, daca as putea. Dar cum sa schimb ceva in viata asta atat de monotona? Cum sa`i schimb cursul asa, dintr`o data?.. Sunt dezamagita de mine. Of, iar am inceput sa`mi reprosez lucruri de care nu sunt in stare. Sau nu vreau, nici eu nu stiu sigur. Sa revin. E sambata seara. Sunt acasa, nu fac nimic interesant, pierd vremea scriind aceste randuri. Mi`as fi dorit sa ies, sa uit de griji si probleme, daaar, cum nimeni nu s`a interesat de mine azi, iata`ma aici. Dar m`am obisnuit cu acest mod de 'prietenie' din partea celorlalti. De`acum inainte, la fel voi face si eu. Cu toti cei care merita. M`am saturat sa fiu buna, sa ajut pe oricine are nevoie de mine, si in schimb sa primesc..nimic. Gata. Am trecut peste orgoliu si ambitie destul. Vad ca nu are rost, nu obtin nimic bun. Degeaba ma schimb eu, daca ceilalti raman la fel. Si...cum viata asta e asa de cruda, lumea e rea...trebuie sa ma adaptez. Si sa traiesc asa. Gata, nu mai continui, poate se simte cineva.