...

Se apropie finalul...

De cateva zile tot stau si ma gandesc si parca nu realizez cat de putin mai e pana la BAC... :( Termin clasa a 12`a... A trecut atat de repede timpul... Parca mai ieri paseam pentru prima data pe poarta liceului, cu teama si curiozitatea unui copil, intr`o lume noua, colegi noi, experiente noi... Au trecut aproape 4 ani care, cu siguranta vor ramane printre cei mai frumosi din viata. Pana acum ceva timp imi doream sa termin mai repede liceul, sa scap de stres, de invatat..dar acum, cand mai e atat de putin, incepe sa`mi para rau. Ma cuprinde un sentiment ciudat. Cu toate ca sunt multi colegi cu care nu am avut prea mari tangente, nu am iesit prea des si nici nu am fost apropiati, stiu ca le voi duce dorul. Imi vor lipsi, chiar daca acum prezenta lor imi este oarecum indiferenta. Mai sunt doar 2 luni de liceu...sunt foarte aproape de final, un final care sper sa`mi aduca rezultatele pe care le doresc si sa`mi deschida usa spre o noua viata. Pe langa toate astea, apare si teama. Mi`e teama de acest sfarsit, stiu ca`mi va parea foarte rau si stiu ca anii de liceu nu`i voi mai avea niciodata. Vor ramane doar amintirile frumoase. Sper ca voi tine legatura cu colegii si ca peste ani ne vom revedea sa depanam amintiri de neuitat. Imi pare rau...

Semnificatia numelui

Pentru ca mereu sunt curioasa de cate ceva, astazi m`am gandit sa descopar semnificatia numelui meu. De fapt, prenumelui. Am dat un search pe amicu` Google si iata ce am gasit:


ALINA - originea numelui este "Adal" ("nobil" in germana veche).
Purtatoarea acestui prenume vrea sa ii inteleaga si sa ii ajute pe ceilalti si are o fire prietenoasa, sociabila, incantatoare. Se lasa, insa, prea usor influentata de ceilalti si poate fi insensibila, indepartandu-i astfel pe cei din jur.
Desi isi face cu usurinta noi cunostinte si pare placuta si concilianta in conversatii, poate deveni inflexibila si autoritara, daca lucrurile sunt impinse prea departe. Ceilalti stiu ca nu i se poate dicta ce sa faca si ca rareori se razgandeste, o data ce a luat o decizie. Prefera situatiile care ii lasa, cat de cat, libertate, si e reticenta cand vine vorba sa-si asume responsabilitati sau un volum de munca prea solicitant.


Cum nu multi stiu, al doilea prenume al meu este Adriana. 


ADRIANA - nume latin care isi are originea in Hadrianus, insemnand de la Hadria, acesta din urma fiind numele unei localitati din Imperiul Roman…
Prenumele Adriana predispune la capacitatea de a intelege oamenii cu care vine in contact si a da egala atentie unor puncte de vedere diferite, chiar opuse. Pentru ca ii displace sa asiste la conflicte sau la suferinta cuiva, are tendinta de a le aplana, doar de dragul armoniei. Totusi, acest talent de pacificator ii poate provoca lui insusi suferinta , caci, pe de o parte, se baga in chestiuni care nu il privesc, iar pe de alta parte adesea beligerantii il fac pe el vinovat de starea de tensiune. Caracter prietenos si amabil, poate imbratisa profesii in care talentul sau de a media sa fie pus in valoare. 


Oare mi se potrivesc?

Copil Tampit

Va mai aduceti aminte de Copil Tampit? (click aici) Ei bine, acum cateva zile m`a vizitat. A fost ceva neasteptat, m`a luat prin surprindere deoarece credeam ca nu va mai aparea curand. Am stat de vorba la un pahar de suc (cola/pepsi bineinteles, doar avem aceleasi gusturi). Alaturi de el, m`am simtit iarasi in largul meu, i`am povestit tot ce aveam pe suflet, m`a ascultat si mi`a dat sfaturi bune de urmat. Inainte sa plece, mi`a lasat o doza de optimism. El are multe, eu niciuna. A fost o vizita scurta, dar mi`a promis ca se intoarce curand. 

E primavara!

In sfarsit natura incepe sa se trezeasca la viata. Dupa o iarna luuuuuuuuunga (sau cel putin asa mi s`a parut mie), primavara isi face simtita prezenta. Si pentru ca ghiocelul este unul din simbolurile acestui anotimp, mi`am umplut camera cu astfel de flori. 

Va doresc tuturor sa aveti o primavara frumoasa, incercati sa fiti mai buni, mai intelegatori, mai iubitori. Lasati soarele sa va patrunda in suflet. 

Regret

[Hraneste`ti orgoliul si cu acest post!]


Ar apune soarele in mine daca as indrazni sa recunosc inca odata asta. Il iubesc atat..
Nu mai pot gandi astfel de prostii, trebuie sa imi revin si sa privesc in realitate, sa imi revin din gandurile mele ce nu mai au acum nici un sens. E atat de tarziu, si cu cat mai trece o secunda devine si mai imposibil, iar cu cat imposibilul creste imi dau seama ca e tot mai tarziu.
Se cutremura in mine amintirea sa, o imagine difuza ce imi mai fulgera mintea si imi strabate intregul corp, nici macar nu mai tin minte tot, il vad pal..oare de ce? Probabil pentru ca in ziua de azi refuz sa il mai privesc, inchid ochii la fiecare persoana care imi aduce aminte de el. Si din fiecare iubesc partea sa, ochii imi sunt insetati de dor, l`ar cauta in orice colt daca le`as permite sa fie deschisi. Dar nu, eu ii condamn la tulburatorul intuneric.
Si ma zbat fara lumina, pendulez intre imaginatie si realitate, totul a decazut in haos, tot ce era normal a devenit interzis si toata nebunia o percep ca a fi ceva normal. Caderea mea in aceasta usoara nebunie s`a facut de`a lungul timpului, in atatea zile departe de el. Am putut trai atata timp fara aceasta prezenta, nici macar nu stiam ce e singuratatea sau ce insemna a avea pe cineva alaturi. Acum de ce acest lucru devine insuportabil, de ce am permis sa imi intre in sange aceasta persoana si am ales sa fiu dependenta de parfumul lui? Dulcele sau parfum ce il simteam chiar si atunci cand era departe de mine, atat de usor mi se imprima in piele si il absorbeam cu pofta cu fiecare por, nu era adiere de vant care sa nu ma faca sa inchid ochii si sa il simt. Si inca il simt, e peste tot...
Poate ca e o obsesie, o dorinta de a recupera ceea ce am pierdut odata. Totusi, nu ti`as face rau pentru a`mi corecta eu greselile. Fericita as fi numai simtindu`te fericit. O cruda`mi apsare si nelinsite inlatur`o tu caci imi detii puterea. Tanjesc dupa o mangaiere si as muri intr`un ultim sarut..caci viata ar putea sa imi curga iar prin vene.
Te venerez in durerea mea si mi se pare ca esti ultima sansa de scapare din aceste lanturi in care m`ai inrobit. De ce a fost atata lume care sa ne desparta, dar mai ales de ce nu am continuat sa luptam, de ce ai renuntat la aceasta lupta pentru fericire si ai ales o alta cale?
Scapare nu as gasi in alta parte, nici macar nu caut, dar ma arunc in orice val ce mi se pare speranta. Si ma oblig sa il ador, poate asa voi putea sa imi iau zborul din colivia ruginita in care ma aflu. Nu mai pot merge pe aceleasi carari si calca pe spinii ce imi adancesc ranile tot mai mult, orice poarta vad, sper scapare, mi se inchide in fata`mi cand mai am de facut doar un pas.

E prea mult. Trebuie sa imi uit acest gand, trebuie sa ingrop amintirile ramase si peste acea tarana a sufletului meu sa zidesc o alta viata care sa imi audca mai multa satisfactie. Am sa uit tot, chiar daca acum nu pot, pentru ca stiu ca timpul vindeca multe chiar de ar fi insasi viata. Am sa doresc sa fiu vindecata, sa mi se dea aripi pentru a zbura din propria temnita. Am sa imi uit durerea si am sa o uit undeva in mine, intr`o margine de suflet pentru a putea lacrimile sa se prelinga in necunoscut si sa devina uitate.

Pentru tine, mama!

Nici nu stiu cum sa incep, nu stiu ce sa`ti zic si cum sa`ti zic...Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a`ti multumi. Ti`as spune ca te iubesc, insa stii deja. Ti`as spune ca esti tot ce am mai bun pe lumea asta, insa cuvintele sunt de prisos pentru ca tu stii tot. Stiu ca poate, cateodata, te`am suparat, insa nu a fost niciodata intentionat. Stiu ca nu te`am ascultat mereu spunand ca stiu eu ce fac, ma pot descurca de una singura, insa tu m`ai iertat de fiecare data. Stiu ca poate, cateodata, nu am fost fiica care ti`ai dorit`o, poate ca am fost prea rebela sau prea cuminte, insa sunt aici pentru a te iubi neconditionat, pentru ca numai tu mi`ai stiut necazurile si fericirile, numai tu m`ai ferit de tot ce e mai rau si mi`ai oferit tot ce e mai bun. Mi`ai oferit trup din trupul tau, ore din viata ta si cel mai important lucru este ca mi`ai oferit dragostea. Poate ca multi ar vrea sa fie in locul meu acum, insa nu te`as schimba pentru nimic in lume. Doar tu poti sa stii cat de greu mi`ar fi fost fara tine, fara sa`ti aud cantecul de leagan, fara sa ma bucur de mangaierile tale, fara sa`ti vad chipul angelic. Stii ca nu as putea trai departe de tine deoarece tu esti cea care ma alimenteaza in fiecare zi cu energie si cu pofta de viata. Esti centrul universului meu, fara tine nimic nu ar mai avea rost si nu imi ramane decat sa iti multumesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci pentru mine. Te iubesc pentru ca existi, te iubesc pentru ca esti mereu aici pentru mine, te iubesc pentru ce esti, te iubesc pentru ca mi`ai dat viata, te iubesc pentru ca esti totul.
Maine este ziua ta si a tuturor mamelor. La multi ani!

New Design

Pentru ca a venit primavara (cica) si pentru ca mi s`a zis ca blogul e oarecum monoton, cu tema de alb-gri-negru, m`am hotarat sa o schimb. Sper ca asta sa fie mai ok. 

Martisor

De astazi, oficial e primavara. Neoficial, e ger. Prea ger. Pe strazi, la scoala, in magazine, agitatie mare. Toata lumea imparte martisoare si flori in toate directiile. Unii, mai darnici, ofera si cate un zambet. Cum am facut si eu azi. Am zambit tututor celor care i`am intalnit, am incercat sa las melancolia deoparte si sa fiu vesela. Cred ca m`am descurcat. :) Acum am ajuns acasa si am pornit muzica. Azi vreau sa uit de tot, sa fiu doar eu cu mine.